Știu și cei mai slab informați cititori ai mei că, dintre toate artele, cea mai importantă este cinematografia. Prin extrapolare, putem acorda același statut și televiziunii. Și la ea vreau să mă opresc mai ales.
Într-adevăr, ce-am avut înaintea televiziunii? CARTEA! Și teatrul, dar pe acesta îl eliminăm de la bun început, pentru că nu a luat niciodată un caracter de masă. Cartea – iată ce domina, iată ce ne orienta și instruia masele. Monopolista carte! Și stăteau, vasăzică, mii, milioane de indivizi aplecați săptămâni la rând, luni la rând asupra vreunui foliant gen „Comedia umană”, „Frații Karamazov” sau „Aventurile submarinului Dox”, pereclitându-și vederea și sănătatea în general, îmbogățind editorii și tipografii. Nu mai vorbesc de ziare! Apariția lor zilnică în cantități uriașe însemna dispariția a milioane de hectare de păduri, însemna sărăcirea de oxigen a atmosferei, însemna în ultimă instanță iminenta dispariție a rasei umane de pe pământ… Cu siguranță că anume cartea, tipăriturile au inspirat proorocii care vesteau Apocalipsa!
Genială invenție televiziunea! Pe lângă imensul câștig obținut prin economisirea materialului lemnos folosit la fabricarea hârtiei, prin sanarea atmosferei odată cu minimalizarea consumului de nocivă cerneală tipografică, în majoritatea țărilor civilizate Puterea a înțeles că și câștigul politico-ideologic poate fi uriaș, și, mai mult – poate fi dirijat.
În Statele Unite ale Americii, de exemplu, „Happy-end”-ul (altă invenție epocală!), adăugat tuturor emisiunilor televizate, păstrează mereu în conștiința cetățenilor idealul „visului american”. Televiziunea din Rusia sovietică, prin rescrierea inversă a Istoriei (încă o găselniță colosală!), a reușit să-și convingă poporul că trăiește deja în viitorul luminos, oferindu-i gratis mese copioase pe micile ecrane și votcă berechet în magazine…
Dar cel mai mare câștig de care se bucură lumea întreagă este fărădecât timpul liber. Unde pui luna pierdută asupra lui „Don Quijote” la citit, în comparație cu același hidalgo prezentat pe peliculă în decurs de numai două ore? Și unde-l pui pe același cavaler rătăcitor care pe micul ecran poate birui în lupta cu morile de vânt în funcție de conjunctura politică, lucru imposibil în carte fără a o redacta? Vă puteți imagina citind despre o Anna Karenina care nu se aruncă sub roțile trenului? Televiziunea o poate obliga să-și administreze o supradoză de cocaină sau o poate trimite la un azil pentru țicniți! Ca în zilele noastre!
Iată ce este televiziunea!
după AURELIU BUSUIOC
Fragment extras din romanul „Hronicul Găinarilor”, pag.75-76
Ovidiana 