Paisprezece februarie e o zi însemnată în calendarul poeților, dar și a cititorilor, e ziua de naștere a marelui poet român, Grigore Vieru.

Astăzi, poezia „Legământ”sună altfel, de parcă adresându-se lui Eminescu, se adresează sie postum: S-o lăsaţi aşa deschisă,/Ca băiatul meu ori fata/Să citească mai departe/Ce n-a dovedit nici tata.

Versurile acestei mărturii sincere au ridicat în picioare inimile cele mai micuțe de la creșa-grădiniță numărul 174, care au ținut un minut de reculegere pentru naționalul, omenescul și neuitatul Grigore Vieru.

La această activitate, am avut ocazia să participăm și noi, ovidienii. Sigur, nu toată echipa, pentru a nu rămâne cărțile singure, ci printr-un reprezentant al nostru care a adus mai târziu feeria spectacolului vierean la bibliotecă.

Felul în care puștii de 3-4 anișori au prezentat poeziile, dar și cântecul însoțit de dans pe versurile lui Grigore Vieru definește modul nostru de-a percepe lucrurile mărețe, de-a crește și a educa mica generație într-un spirit cultural și patriotic.

Pentru ei, aceasta e prima activitate la care au participat și au conștientizat cât de mare e Grigore Vieru, la fel de mare și de emoțional ca și poeziile rostite din guriță mică și suflet inocent. Ca acel Soare, soare, Domn Bălai sau ca Pui golași ori Cocoșul sau chiar Ceasul.

De aici și observăm că numele lui Grigore Vieru și ceea ce s-a spus cu voce tare despre măreția lui în cadrul acestei activități, de fapt, e o elogiere a poeziei, e un nume venit și susținut de poezie.

Biblioteca „Ovidius” reprezentată prin persoana Anei Ostașevschi, a adus la cunoștință copiilor ce este o bibliotecă, ce se face la bibliotecă și de ce ar trebui să vină copiii la bibliotecă.

În mod special, am repetat cuvântul „bibliotecă”, căci nu toți copiii cunosc ce înseamnă o bibliotecă, iar când le spui că e o casă a cărților, unde poți veni și împrumuta cărți, iar după ce le citești, le returnezi, atunci în mintea copilului apare o licărire, urmată de o dorință de a vedea această „casă”.

Pe lângă faptul că le-am prezentat cărțile lui Grigore Vieru și am și înscenat secvența unei punguțe pierdute pe care am găsit-o și care după părerea copiilor ar avea bănuți sau o albină ca în final să le zic că e ceasul și să-i provoc să vină la bibliotecă împreună cu părinții să citească și povestirea „Ceasul” nu doar poezia pe care am auzit-o și am văzut-o reprezentativ printr-o mulțime de ceasuri purtate de copii și confecționate bineînțeles și cu participarea lor. Am avut timp și pentru un sfat în cazul în care găsim lucruri ce nu ne aparțin.

Esența acestei activități bine puse la punct redă nu doar elogiul vierean, ci și efortul pe care l-au depus educatorii și inclusiv directorul instituției, Doamna Garștea Ludmila, care a rostit poezii și a cântat de rând cu fiecare copil. Aceasta se numește implicare și bună organizare.

Vorbeam anterior despre „dorința” copiilor de-a vedea biblioteca, dar și a bibliotecii de-a vedea copiii, ea este realizabilă printr-un parteneriat. Ceea ce am și stabilit într-o zi frumoasă de februarie, o zi dedicată integru poeziei vierene.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s