Ci să nu închideți cartea…
S-o lăsați așa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe…

Mulțumește mamei! Câtă vreme rămân Mamele jos pe pământ, Nicio țară nu este săracă. Iubirii îi dau chip de Mamă!

     Un început de februarie tainic cu freamătul acestui îndemn poetic de Dor, în care razele soarelui s-au cernut cu înțelepciune în cele mai adânci labirinturi ale sufletelor noastre, ne-a aplecat privirea asupra cărții celui deasupra căruia ne-am urcat pe umeri pentru a descoperi și simți o altă dimensiune a neamului nostru – Grigore Vieru. Acest „glas de taină” i-a chemat pe cititorii fideli ai Bibliotecii „Ovidius” pentru a-l redescoperi pe Omul Duminicii.
Un elogiu înălțător și sublim adus celui mai mare Poet al Mamei, a răsunat din partea elevilor de la „Liceul Teoretic European”, care a slăvit făptura „tuturor începuturilor” prin închinarea în fața a celei mai „vechi și frumoase religii” – Mama. Poezia viereană e un imn închinat mamei, o odă nepieritoare cântată de mic și mare în zi de sărbătoare. „O sărbătoare continuă care se numește Mama. Nici războiul cu urgiile sale, nici foamea necruțătoare n-au putut întuneca această neasemuită Sărbătoare.” Această Duminică înseamnă neuitarea casei părintești, a locului în care te-a dat Dumnezeu Mamei, limbă, eternitate – totul. Cine n-are mamă, n-are nimic, glăsuie un proverb bengalez. „Cine n-are dor de mamă, Vântu-l poartă ca pe o scamă, Azi aici și mâni departe, Ușor de plai se desparte!”, vorbind parcă prin gura Mioriței, Poetul. Dragostea melancolică a omului matur pentru mama ar fi dorința lui de a redeveni copil și conștiința dureroasă a imposibilei întoarceri. „Mama este copilăria noastră îmbătrânită”.
Să-l citim și să-l recitim pe Grigore Vieru, acesta a fost îndemnul elevilor de la „Liceul Teoretic European”, căci, recitindu-l, ne întoarcem într-un dulce vis al copilăriei noastre. Grigore Vieru trebuie redescoperit, iar omagiul pe care trebuie să i-l aducem este să-l citim. El ne-a ajutat să rezistăm în perioada cea mai grea, fiind alături de noi. Și atunci când am luptat pentru limbă, pentru alfabet, pentru istorie, am învins, pentru că Vieru a fost cu noi şi vom învinge atâta timp, cât spiritul lui Vieru va fi prezent mereu în sufletele noastre. E legământul nostru dintre trecut, prezent și viitor.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s