Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII, de Iuliu A. Zanne (pag. 376 -382)
A făgădui
1. Înțeleptul făgăduesce și nebunul trage nădejde.
Se dzice pentru cel ce nădăjduesce în zadar la făgădueli (Golescu).
Să nu te încredzi în făgăduelile omenilor.
2. Cine făgăduesce (promite) mult, dă puțin.
Să nu te încredzi la cei cari făgăduesc mult.
3. Una e a făgădui (promite) și alta a împlini.
Pentru cari nu țin făgăduelile date.
4. Lesne e a făgădui, dar e greu a împlini.
De aceea să nu făgăduim peste puterile nostre.
5. Făgăduesce puține, dar împlinesce odată.
Cuvântul dat sfânt să fie.
6. Făgăduesce și nu împlinesce,/ Și de aceia nu roșesce.
Pentru cel ce făgăduesce, cu gândul să nu se ține de cuvînt.
7. Făgăduie și mințește, / Lumea totă’l uresce.
Acelaș înțeles ca la nr.7
8. Dă celui care ‘ți cere, dar nu făgădui.
Căci nu scii daca vei pute să’ți îndeplinesci făgăduiala.
9. Cine făgăduesce se leagă.
De aceia să nu făgăduesci peste puterile tale.
10. Îi făgăduesce ce nu curge pe apă.
Pentru o făgăduială prostă.
Ovidiana 