La steaua












La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă, 

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre, 

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit, 

Azi o vedem, şi nu e. 

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă, 

Lumina stinsuluï amor

Ne urmăreşte încă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s