În îmagine: Carol Popp de Szathmary
Cu toții păstrăm în casă albume pline cu fotografii mai vechi sau mai noi, care nu sunt altceva decât cele mai autentice documente ale existenței noastre, fie în alb/negru sau multicolore. Cele mai vechi sunt e o valoare inestimabilă și profund sentimentală pentru fiecare dintre noi, căci mențin continuu legătura nastră cu trecutul și confirmă participarea noastră, într-un fel sau altul, la istoria scrisă ori nescrisă a locului de unde venim sau unde ne este dat să fim. O fotografie din albumul familiei trezește atâtea scumpe și sfinte aminiri despre oameni care au fost, urmașii cărora suntem, noi moștenind și însușind atâtea lucruri de preț, fără de care nu am putea fi în drept să ne numim destoinici de a le purta numele.
ÎNTREBARE: cui datorăm MULȚUMIRI pentru această minune – FOTOGRAFIA? Cine este inventatorul acesteia?
Prima fotografie permanentă a fost developată în anul 1790, de catre Thomas Wedgewood. Din păcate, imaginile erau sterse, iar Wedgewood s-a stins din viață înainte să poată înainta cu experimentele. Abia în anul 1822 s-a realizat o fotografie clară de către inventatorul francez Joseph Nicephore Niepce, pe baza unei descoperiri a lui Johann Heinrich Schultz, care presupune că o combinație de argint și cretă se întunecă la expunerea la lumină. Niepce și Louis Daguerre au rafinat acest proces, cel din urmă descoperind că expunând argintul în prima fază vaporilor de iodină, după care expus la lumina și în cele din urmă la vapori de mercur după ce a făcut fotografia, se putea forma o imagine latentă, iar lăsarea plăcii în baie de sare fixa imaginea. Aceste idei au dus la realizarea faimosului dagherotip.
Dagherotipul avea defectele sale, cele mai evidențiate fiind fragilitatea fotografiei realizate și fiind un proces doar pozitiv, nu putea fi refăcut. Inventatorii au început să caute imediat soluții pentru a îmbunătăți procesele pentru a le face mai practice. Mai multe procese au fost introduse și au fost folosite pentru o scurtă perioada de timp după prima imagine a lui Niepce și introducerea procesului colodiu în anul 1848. Negativele din plăci de sticlă umedă pe bază de colodiu cu imprimări realizate pe hârtie cu albumină a rămas metoda fotografică preferată pentru o perioadă, chiar si după introducerea procesului de gelatină din 1871, care era și mai practic. Adaptările procesului de gelatină au rămas procesele fotografice alb-negru primare până în zilele noastre.
Data de 11 ianuarie a fost declarată Ziua Artei Fotografice în România, aceasta fiind ziua de naştere a lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf al României.
Născut în 1812, la Satu Mare, Carol Popp de Szathmary a învățat o perioadă la seminarul teologic din Blaj, iar ulterior a studiat pictura la Roma. A imortalizat chipuri şi scene din Războiul Crimeii (1853-1856), devenind primul artist fotograf român şi primul fotoreporter de război din lume. În primăvara lui 1854, s-a deplasat pe malul Dunării, în preajma Olteniţei şi a Silistrei, unde se dădeau lupte, fotografiind bivuacurile, fortificaţiile şi combatanţii.
Adevărat pionier al fotografiei, a realizat o bogată colecţie de chipuri militare. La Cabinetul de stampe al Academiei Române se păstrează mai multe clişee pe sticlă şi fotografii cu ofiţeri superiori din toate armele şi din toate taberele. Carol Popp de Szathmary semnează portretul generalului rus Mihail Dimitrievici Gorceakov, publicat în revista „The Illustrated London News” din 3 octombrie 1855.
A fost premiat în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din 1855, unde a prezentat albumul care cuprindea imagini din Războiul Crimeii. Pe lângă acest album, Szathmary a oferit câte un exemplar împăraţilor Napoleon al III-lea şi Franz Iosif I, reginei Victoria, regelui Würtemberg-ului şi marelui duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach.
Bun desenator, specialist în tehnica acuarelei, Carol Popp de Szathmary a fost pictorul Curţii Regale de la Cotroceni. A fost pictorul şi fotograful oficial al regelui Carol I (1866-1914).
În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii zece fotografi din Europa. A deschis expoziţii la Bucureşti (1864, 1868). La Viena (1873) a expus, cu ocazia Expoziţiei Universale, costume naţionale şi peisaje româneşti şi a obţinut premiul II. A murit la 3 iunie 1887.
La 28 noiembrie 1956, a fost înfiinţată Asociaţia Artiştilor Fotografi (AAF)m care a organizat Saloane Internaţionale ale României, majoritatea fiind vernisate la Galeria Dalles din Bucureşti.
În anul 2007, cinci artişti fotografi cunoscuţi, preşedinţi de fotocluburi, au demarat acţiunea de reconstituire a Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (AAFR). În prezent preşedintele asociației este Eugen Negrea, conform site-ului aafro.ro.
Cea mai reprezentativă manifestare organizată de AAFR este Festivalul naţional cu participare internaţională ”Luna Fotografiei din România”, fiind desfășurat începând cu anul 2010, sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii, în parteneriat cu Institutul Cultural Român. Acesta cuprinde o serie de manifestări expoziţionale de excepţie, vernisate atât în București, cât şi în cele mai importante centre fotografice din România, precum şi în Cernăuţi (Ucraina), respectiv Budapesta şi Szeged (Ungaria).
În 12 ianuarie 2011, a avut loc vernisajul primului Salon al Artiştilor Fotografi din Bucureşti, organizat sub patronajul Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România.
P.S. o poză minunată realizată extraordinar de profesionist la acea vreme de un fotograf anonim la un eveniment al satuli de baștină – o nuntă la care părinții mei debutau cu rolul de nași, m-a făcut să cercetez și să citesc mai mlte despre această artă, care nu face altceva decât să oprească clipa, așa cum este, așa cum sune
SURSE: AGERPRES, 2019. Articol actualizat, în variantă redactată.
SITE-BLOG: cine a inventat?
Ovidiana 