Nu știu câtă forță, câtă energie, câtă ardere poate să tăinuiască sufletul unei femei. Știu foarte bine că avea puterea de a lua după sine mii de oameni și a-i purta spre zările ce aprindeau speranțe, bucurii, împliniri. Avea o enormă încredere în idealul unirii și prin aceasta reușea să-i unească în jurul ei. O bucurau și micile împliniri, căci strop cu strop adună o ploaie. O ploaie de vise care ne bântuia frumos și ne înaripa în memorabilul an al renașterii spirituale 1989. Am alergat după ea în cele mai fierbinți momente, în care vedeam viitorul nostru  liber, împreună cu tot neamul, determinat de valori naționale, istorie, limbă, cultură.

Incredibil, dar poeta nu mai este. Astăzi ar fi împlinit doar 73 de ani. Noi înclinăm să credem că poeta și luptătoarea pentru ideal, Leonida Lari a luat pur și simplu o pauză, s-a retras pe INSULA DE REPAOS, ca să  se încălzească lângă DULCELE FOC de pe PIAȚA DIOLEI, unde MARELE VÂNT să-I spună MITUL TRANDAFIRULUI…

S-a nascut în satul Bursuceni, județul Balți, într-o familie de învățători, la 26 octombrie 1949. între 1956-1965 este eleva la școala medie de 10 ani, iar între anii 1965-1971 urmează Facultatea de Filologie la Universitatea de Stat din Chișinău.
După absolvirea facultății, un timp (1971-1973) a fost colaborator la Muzeul de literatură „D. Cantemir” (1971-1973) (actualul Muzeu Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”), redactor la revista „Literatură și Artă” (1985-1988), redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova – „Glasul națiunii” (1988-2003).

Scrie versuri încă de la vârsta de doisprezece ani, iar la cincisprezece ani debutează în „Tineretul Moldovei”. Pseudonimul Leonida Lari (numele de familie este Tuchilatu) și-l însușește la optsprezece ani, dupa denumirea zeului indian al cuvântului. Volumul de debut al poetei, mult timp amânat (nu de poetă), Piata Diolei, apareabiain 1974 la Editura Cartea Moldovenească. Este deopotrivă autoare de (puțină) proză fantastică, eseistă și publicistă, cu o operă poetică răspândită, prin traduceri sau prezențe în antologii, pe multe meridiane ale globului.

 În perioada anilor 1989-1991 s-a aflat printre fruntașii mișcării de emancipare națională din Basarabia. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990), membru al Biroului permanent al Frontului Popular din Republica Moldova (1990-1992), s-a aflat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (1990-1997), iar între anii 1992 și 2004 a fost deputat în Parlamentul României.

Leonida Lari s-a retras printre stele pe 11 decembrie 2011 după o boală nemiloasă, care a măcinat-o crunt. A plecat la ceruri, lăsându-ne opera ei și exemplul său de viață.

Volume publicate: Piața Diolei (1974); Marele vânt (1980), Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Al nouălea val (1993), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995), Lunaria (1995), Aldebaran (1996), Între îngeri și demoni (1998), Învingătoarele spații (1999), Insula de repaus (2000), Răstignirea porumbeilor (2003), Epifanii și teofanii (2005), Infinitul de aur (2006), Sibila (2006), Traduceri din lirica universală (2009), 101 poeme (2009), Numai în ceruri (2014), Amurg pe nouri (2019).

Atunci când se pare că rostul luptelor și cuceririlor noastre este pierdut în neștire, rătăcit în neant, invocăm numele celei care vine dintr-o toamnă stelară și cu privirea ochilor săi scânteietori ne încurajează să rămânem verticali, demni, mergănd neabătut pe acea cale, de la care întoarcere nu există.  Așa a fost și în creația sa: visătoare, sobră, elegantă, romantic, decisă…

Acum… important e să nu o uităm, ci să ne întoarcem cu fața spre acest destin uman și poetic, ce a marcat un timp în care am trăit și noi.

”Cu toate controversele, de care nu a fost lipsită cariera ei politică, riscând să atragă comentarii defavorabile și asupra creației, Leonida Lari are un destin aparte în literatura, cultura română și în viața social-politică din Basarabia postbelică. Întrebată cum de a reușit să reziste, în condițiile unei societăți tracasate de contradicții, Leonida Lari va răspunde simplu, punând accentul pe faptul că are caracter. Semnalat de poeți precum Grigore Vieru sau Gheorghe Vodă, deficitul de caracter în peisajul pruto-nistrean a fost suplinit prin creație. În cazul Lidiei Istrati sau al Leonidei Lari, ca să mă opresc doar la cele mai remarcabile scriitoare care s-au implicat și în viața politică, bărbăția și curajul lor s-a revărsat din creație în viața de fiece zi, atunci când au fost solicitate de situația social-politică din Basarabia.” (Ana Bantoș, revista „Limba Română”, Nr. 4, 2019).
Acum… important este să-i citim creațiile, să ne adunăm în jurul  cuvântului ei, așezat în versuri sau clădit în fraze cu o intensitate a miracolului trăit aievea. Miracolul și frumusețea limbii române, pe care a iubit-o necondiționat.                                                                                                       

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s