Verdele crud al lunii mai este îmbietor şi te provoacă să-l admiri, să-i descoperi esenţele. Şi nu întâmplător scria marele nostru poet despre un verde care ne vede şi că este întruchiparea dorului prin nucul de la poartă. Circa 100 de angajaţi ai Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu” au avut şansa acestei primăveri – să admire tumultul verdelui în surprinzătoarele sale nuanţe şi combinaţii şi în acelaşi timp să-şi aline dorul de acasă, printr-o excursie de neuitat. Codrii Călăraşilor, în toată splendoarea lor, întinzându-se ca o mare verde, care undeva la orizont se contopeşte cu cerul albastru, te fac să simţi apropierea de divinitate. Prin locuri de sfinţenie am trecut: înainte Răciula, cu locaşul sfânt ce ne îndeamnă să cinstim credinţa strămoşilor; mai la vale,  Frumoasa, aşezată în poiana de cândva ca într-un cuib de rândunică; şi tot mai la vale, în dreapta, mănăstirea Hârbovăţ cu a sa Icoană Făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi…tot înainte mergând, Hârjauca, cu a sa poveste dramatică, loc de închinare şi binecuvântare. Am trecut şi pe lângă sănătoriul vestit, unde îşi întremează sănătatea atâta lume şi continuând să mergem prin verdele întremător, am ajuns la Palanca, nu mai puţin vestita localitate. Dar a ajuns celebru acest sat de ucraineni datorită unei singure persoane – meşterul popular şi omul de cultură Tatiana Popa, fondatoarea complexului muzeal „Casa Părintească”

Înainte de a intra în curtea muzeului, grupul nostru a fost divizat în două: o parte a rămas să viziteze biserica de lemn, situată chiar la intrarea în fosta gospodărie ţărănească, de care pe amfitrioana muzeului o leagă amintiri durute, ce nu se pierd în timp. Deşi trăim timpuri, în care complexitatea problemelor ne frământă zi de zi, visul meu este să îi motivez pe cei din jur să dorească lucruri frumoase şi să vrea să continuie tradiţiile lăsate de părinţii şi buneii noştri, spune doamna Tatiana Popa, or,  misiunea noastră pe pământ, de altfel, este anume de a ne înconjura de oameni buni, de a ne uni între noi, astfel încât să trecem mai ușor peste lipsuri și peste orice greutăți. Orice ar fi, memoria neamului ne obligă să facem asta şi cât îmi va sta în puteri, voi insista ca spiritul neamului şi tradiţia strămoşească să fie o preocupare de căpătâi pentru tânăra generaţie, căci în mâinile ei este viitorul.

Şi nu sunt doar nişte vorbe aceste spuse ci, chiar în prezent la atelierul de ţesut distinsa doamnă instruieşte grupuri de copii în arta ţesutului. Moştenitorii vechiului meşteşug se arată a fi interesaţi şi extrem de încântaţi să aibă un asemenea profesor și îndrumător.

– Fiţi bineveniţi la muzeul „Casa Părintească”, unde vă puteţi întoarce în secole şi decenii. Poftim de vedeţi ce ocupaţii aveau gospodarii de cândva, apreciaţi rodul mâinilor de aur care au ştiut să lucreze artistic lemnul, piatra, să le îmbine armonios şi să construiască adevărate capodopere. Dovadă – bisericuţa de lemn, care a supravieţiuit intemperiilor şi a ajuns până în vremurile noastre.

Firavă şi micuţă de statură, doamna  Tatiana Popa este gata să ne povestească totul despre obiceiuri şi tradiţie, chiar să ne înveţe a croşeta sau a ţese covoare;  a devenit celebru nu doar la noi covorul în bumbi, practicat la Palanca. Ascultând-o atent, am aflat că în satul, unde 90% dintre săteni sunt ucraineni, fosta profesoară de estetică şi lucrător în cultură, a reparat casa în care au locuit buneii şi părinţii ei şi a transformat-o într-un centru cultural. Odată ce intri în curte, uiţi de toate, eşti în gospodăria unei case ţărăneşti, uşa căreia este permanent deschisă pentru vizitatori. 

Casa a fost recuperată în 1999, iar în 2000 a devenit muzeul „Casa Părintească”, care a fost inaugurat la 26 noiembrie 2000, ca muzeu de artizanat particular. Patrimoniul muzeului îl reprezintă casa – muzeu cu 4 camere, echipament, curtea de agrement. De altfel, muzeul oferă o serie de servicii turiștilor printre care un ghid însoţitor pentru grupurile organizate, instruire în atelierul de artizanat, posibilităţi pentru seminare, vizionarea şi participarea la spectacolele folclorice etc.

Revenind la Biserica de lemn „Acoperămîntul Maicii Domnului”, ce străjuieşte ca o cetate în faţa energiilor negative, stâlp de apărare şi întărire spirituală a tot ce înseamnă „Căsuţa Părintească”, am apreciat faptul că este ridicată pe un fundament din piatră. A fost construită din lemn şi a funcţionat pînă în anul 1944.

De la închidere şi până nu demult în biserică nu s-a oficiat niciun serviciu divin, fapt care a condus la degradarea edificiului. Astăzi bisericuţa din lemn de la Palanca, strămutată din cimitirul vechi al satului, reprezintă un locaş de cult şi o atracție turistică. Se cuvine să ne amintim cu acest prilej de regretatul arhitect Eugen Bâzgu, care a identificat resurse financiare la organismele financiare internaționale și sponsori locali pentru a restaura mai multe monumente importante pentru cultura Republicii Moldova: Biserica medievală „Adormirea Maicii Domnului” sec. XVI din or. Căușeni (2003-2004), Complexul rupestru monastic Horodiște (Țipova) 2005-2008, Biserica Acoperământul Maicii Domnului (2009) din Palanca, Călărași. Arhitecţii au fost foarte atenţi la faptul ca aspectul bisericii să fie păstrat în conformitate cu cel iniţial. Astfel, pe partea exterioară se pot vedea cu ochiul liber vechile bârne, păstrând plăcuţele cu numerele fixate pentru a se păstra ordinea lor la demontare şi la montarea pe locul nou, iar acoperişul înalt ne duce imediat cu gândul la vechile biserici de lemn din Moldova medievală.

– Visul meu cel mai mare este să facem astfel, ca tradiţiile şi amintirile părinţilor şi buneilor noştri trebuie să rămână, pentru că doar aşa reuşim să ne păstrăm identitatea, afirmă doamna Tatiana Popa. – Îmi doresc nespus de mult ca muzeul să iasă dincolo de gardul și poarta care-l împrejmuiesc, iar pentru asta este nevoie de un efort mare, spunea Domnia Sa într-un interviu acordat în octombrie trecut când i-a fost acordată cea mai înaltă distincție a statului „Ordinul Republicii” . Pe deplin meritat.

Deşi trăim timpuri, în care complexitatea problemelor ne frământă zi de zi, visul meu este să îi motivez pe cei din jur să dorească lucruri frumoase şi să vrea să continuie tradiţiile lăsate de părinţii şi buneii noştri, spune doamna Tatiana Popa, or,  misiunea noastră pe pământ, de altfel, este anume de a ne înconjura de oameni buni, de a ne uni între noi, astfel încât să trecem mai ușor peste lipsuri și peste orice greutăți. Orice ar fi, memoria neamului ne obligă să facem asta şi cât îmi va sta în puteri, voi insista ca spiritul neamului şi tradiţia strămoşească să fie o preocupare de căpătâi pentru tânăra generaţie, căci în mâinile ei este viitorul.

Am vizitat casa bogată nu în aur şi diamante, ci în multe, multe amintiri şi exponate de nepreţuit. Să întreprindem această excursie a fost o idee excelentă a adiministraţiei BM „B.P.Hasdeu” şi ne bucurăm nespus că patru reprezentanţi din echipa ovidiană nu am ratat ocazia să fim printre fericiţii participanţi la fructificarea acesteia. Mulţumim frumos pentru oportunitate.

A fost o călătorie trăită la intensitate maximă, căci la „Casa Părintească” din Palanca Călăraşilor dorul se împleteşte cu verdele codrului şi ţese un covor al amintirilor, poveşti de viaţă şi, printre multe altele, o faptă de neuitat – cea a profesoarei de estetică, omului de cultură, meşteriţei cu mâini de aur Tatiana Popa, căreia în numele tuturor participanţilor la excursie îi rămânem profund recunoscători.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s