Și-am rămas orfani de iubire Precum rămăseserăm odată, Orfani de mamă, de Luceafăr, Dar credem noi cu prisosință C-acolo Domnul te-așteaptă. Și fulgii au pogorât din cer În primăvară, așa ca niciodată, Adevărați Îngeri Ce sufletu-ți-nalță! Să zăbovit, Măestre, Să fi văzut peisajul... Erai să scrii poeme, Să ne transmiți mesajul. Pân' azi, vedeam în iarnă-o hoață De Eminescu, de Vieru... Iar Primăvara- un pas spre viață! De ce-ai pierdut măcelul? Rămânem azi, cu scrisu-ți tipărit pe carte, Un autograf și-o bibliotecă fără moarte. La un moment ne-am resemnat cu gândul Că Domnul vrea de-a dreapta Sa, Un Poet ce ar nota iubirea, Un „Ochiul al treilea” ce ne va veghea.
Ostașevschi-Ureche Ana
Ovidiana 