Și-am rămas orfani de iubire
Precum rămăseserăm odată,
Orfani de mamă, de Luceafăr,
Dar credem noi cu prisosință
C-acolo Domnul te-așteaptă.

Și fulgii au pogorât din cer
În primăvară, așa ca niciodată,
Adevărați Îngeri
Ce sufletu-ți-nalță!

Să zăbovit, Măestre, 
Să fi văzut peisajul...
Erai să scrii poeme, 
Să ne transmiți mesajul.

Pân' azi, vedeam în iarnă-o hoață
De Eminescu, de Vieru...
Iar Primăvara- un pas spre viață!
De ce-ai pierdut măcelul?

Rămânem azi, cu scrisu-ți tipărit pe carte,
Un autograf și-o bibliotecă fără moarte.
La un moment ne-am resemnat cu gândul
Că Domnul vrea de-a dreapta Sa,
Un Poet ce ar nota iubirea,
Un „Ochiul al treilea” ce ne va veghea.

Ostașevschi-Ureche Ana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s