E-un vânt șovăitor, Împletit cu dor De public, De colegi, De vise fără legi... De-atâta pandemie Uitat-am undeva, Firul prieteniei Ce-aievea ne lega. E primăvară Și tare mult ne-am fi dorit Să ne fie visul împlinit: Să fim toți laolaltă, Să sărbătorim ca altădată, Să nu știm de măști, mănuși, Distanțe marcate între cărți, mese, uși... Dar Mărțișorul tot pandemic e Și Ziua Femeii se apropie... Și-atunci când nu poți schimba nimic, Ridici privirea sus, la Domnul Și te rogi pentru tot Omul, În special, pentru Femeie, Că știe a da fără a cere Și a iubi fără de mângîiere; Că e azi așa ca ieri și ca și mâine, Cu suflet mare cât o pâine; Cu mâinile în rugăciune Și ochii, o fugă tot spre cer, Tu ești Femeia – Înger! Eu, pentru Tine, îndurare – cer...
Astăzi, de Ziua Internațională a Femeii,
Îți amintim că Ești modelată din Dragoste pentru Frumos,
din Credință pentru Semeni,
din Lumină pentru Pământ
și Eternitate pentru Dumnezeu.
De aceea,
indiferent de timp, rămâi Tânără/Frumoasă,
indiferent de obstacole, rămâi Puternică,
indiferent de gradul de rudenie, rămâi Femeie!
Biblioteca „Ovidius” Vă urează o Primăvară la infinit!
Ovidiana 