E o zi frumoasă de toamnă…

  Desigur, nu și la școală. În orar am avut fizica și matematica într-o zi. Cine mai pune matematica și fizica la un loc? Mă bucur că nu am avut și limba străină în orar. Am ieșit ca o furtună din școală. Era clar. Nu am avut cea mai bună zi. Stăteam în curte cu prietenele mele și râdeam de parcă tocmai ce am văzut un vultur care dansa samba. Eu cu fetele am vorbit despre notele noastre normale și despre întâmplările amuzante trăite împreună. Apoi au trebuit să plece, Alina avea engleza împreună cu Lavinia, iar Maria avea dansuri.                                    

Ar fi trebuit să plec și eu, deși gândul de a mă întoarce acasă mă întrista. În primul rând, nu îmi era foame sau sete (dacă îmi e foame sau sete merg acasă, în acest caz nu am nevoie de niciuna). În al doilea rând, nu mă așteaptă nimeni acasă (mereu mi-a plăcut compania). Iar în al treilea rând aveam de făcut tema la matematică. (Profesoara de matematică lipsește de două săptămâni. Se aud zvonuri că nu se mai întoarce. De atunci îmi e tot mai greu să îmi fac tema). Asta era cea mai mare problemă. Afară pe bancă nu era o soluție. M-am gândit la biata de mine zdrobită de nemilosul soare. În nici un caz nu stăteam acolo! Era de ajuns că trebuia să îmi suport tema la matematică. Dar asta era obligatorie, așa că oricum nu scăpam. În școală nu aveam voie. Doar s-a terminat tura. Gata! Știam răspunsul! Biblioteca de lângă școală era cea mai bună variantă. Nu te bătea soarele la cap și nu erai lăsată la mila singurătății până la ora 5.00.

            Am pornit într-acolo. Cunoșteam bine drumul. Împlineam deja un an de când mergeam la acea bibliotecă. Erau copaci înalți care păzeau drumul de parcă ar fi fost împărăția regelui. Erau blocuri micuțe și puțin sărăcăcioase, nimic deosebit. Am trecut pe lângă o stație. Știam că acolo voi aștepta troleibuzul să mă ia acasă. Am ajuns în fața ușii. Am intrat fără a studia toate anunțurile lipite de ușa de sticlă. Am salutat respectuos bibliotecara și am intrat în sala pentru copii. E o sală foarte luminoasă… Mereu mi-au plăcut culorile aprinse. M-am așezat pe un scăunel și am început să îmi scot cărțile din geantă.                            

Acum aveam de făcut o alegere grea. Poate una la fel de stupidă cum că ar trebui să alegi dintre gloss cu aromă de căpșuni și gloss cu aroma de zmeură. Voiam să mă decid la ce să îmi fac mai întâi: la română sau la matematică. Consecințele: dacă îmi făceam mai întâi tema la română, aș fi fost mai relaxată și nu aș fi fost atât de nervoasă ca să încep să-mi făc tema la matematică, dar mi se făcea lene să mă ocup de ea. Consecințele: dacă îmi făceam tema la matematică mai întâi, instinctul meu ar fi zis că ar trebui să îmi fac tema îngrijit, dar tema la română o să fie vai de ea. Am ales varianta a doua pentru că mereu profesorii de matematică sunt mai duri.

           Am început, dar, ei bine, ca mai întodeauna am întâlnit probleme. Habar nu aveam cum se rezolva acea problemă. Și deodată am văzut soluția! Erau niște schițe care, cred, au fost uitate de un elev ca mine. „Nu le fur! Doar mă uit peste ele” mi-am zis eu. Și ce noroc chior am avut! Era fix ce îmi trebuia! Am copiat repede schițele. Era clar, voi lua nota 10+. Peste o oră am terminat tema la matematică. Aveam prea mulți nervi, dar știam că trebuia să îmi fac tema și la română. „Mai am timp, mă voi relaxa puțin”.                                                                                                        

Mă uitam pe rafturile mari, pline cu cărți. Mi-au atras atenția 6 cărți subțiri puse una lângă alta: „nu aveau cu ce umple raftul” m-am amuzat eu. Pe cotor scria „Ghiozdanul zburător”. Nu părea deloc lungă. Am zis că mă voi delecta cu ea până una alta. Am început să citesc și mi-am imaginat totul în minte: cum omul misterios îi pune cartea în ghiozdan fetei, cum fetița zboară deasupra văilor și câmpiilor, profesoara de română recitând pe acoperiș pastelul „Primăvara”. Până într-un final am terminat de citit cartea. Acum sunt pregătită să îmi fac tema la limba română. Mi-am terminat-o la fix. Trebuia să plec acasă.

  Azi a fost, cu siguranță, cea mai bună zi la bibliotecă!

Victoria Bulat, elevă în clasa a VI-a la IPLT „Mihai Viteazul”, locul I la Concursul de eseuri din cadrul Campaniei „Fii deștept! Ia un card inteligent la Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s