Dragi Cititori, comori ale Orașului Nostru,

Azi, mai mult ca oricând, de Hramul orașului Chișinău, Vă mulțumim pentru existență, pentru suflul viu ce-l oferiți statornic cărții, pentru comunitatea de cultură, pentru speranța unui viitor altfel!

Conștientizăm, că dacă e cineva cărora datorăm un mesaj de felicitare, aceștia sunteți Voi, spiritul, sufletul și imaginația unui alt timp, unul arhiplin de optimism, de belșug, de vocație, de creație, de bibliotecă…

Da, de bibliotecă…, căci ce ar fi și ar însemna Orașul Nostru, Drag Oraș, fără trecerea sa printr-o bibliografie, printr-o carte (la plural).

De unde am ști despre frumusețea acestui meleag, despre personalitățile notorii ce l-au parcurs pas cu pas de la o periferie la alta, despre renumitele scrieri, de la vers la proză, care au devenit, și omagiu, și elogiu în timp: „ Acum, în aceste zile de toamnă, împrejurimile Chișinăului sunt de o fermecătoare policromie. Și fiindcă pretutindeni elementul mobil și uman completează elementul static și pur pitoresc, iată printre vii, pe sub coaste, pe drumurile desfundate – cele mai lamentabile drumuri de pe glob – țărănimea noastră basarabeană domoală în pas, blajină în vorbă, răbdătoare și filosoafă.” (Gala Galaction, 1993)

De unde am ști despre istoria, despre pașii în ascensiune ai Chișinăului, dacă nu ar fi marcați prin cărți: „Chișinăul, centrul literar cu cea mai mare pondere în spațiul dintre Prut și Nistru, și-a însușit atât calitățile, cât și deficiențele literaturii de aici. (…) Avânturile cele mai temerare spre orizonturile imaginare sunt trase către terestru de niște realități care nu sunt altele decât cele care sunt.” (Ana Bantoș, 2006)

 Indiferent că au fost ani de restriște sau ani de glorie, ei toți îi aparțin capitalei noastre, poate mică, poate săracă, comparativ cu orașele mari și bogate ale lumii, dar întru totul „a Noastră”:

„Am colindat orașe mici și mari,

Le-am admirat minunile sclipinde.

Am ascultat poeți și lăutari

Și simplu grai de oameni, vii, fierbinte.

Orașele-s frumoase orișiunde,

Căci omenescu peste tot pătrunde.

Și fie ele sudice, pestrițe,

Sau nordice, cu zâmbet reținut, –

Îmi place Chișinăul cel mai mult!

Pe-acest meleag trăiește Miorița

Și doinele aicea s-au născut. 

(Petrea Cruceniuc, 1985)

Pentru că biblioteca „Ovidius” e biblioteca Ta, biblioteca Voastră, tindem să Vă urăm și în același timp să ne urăm, să fim frumoși la suflet, buni în gânduri, avizi în lecturi, mândri în și de Orașul Nostru.

La Mulți Ani, Chișinău,

să fii așa de Prosper și Frumos precum ești în Meditațiile și Imaginația cititorilor-cetățeni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s