George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856 – d. 2 noiembrie1950) a fost scriitor irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat cel mai mare dramaturg de limbă engleză de la Shakespeare.

Motivația Juriului Nobel:

Pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică.

George Bernard Shaw s-a născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcționar. Întrucât resursele materiale ale părinților erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe care, de altfel, nu l-a regretat, socotind că „nu prea avea ce să învețe acolo”. La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra și își încearcă forțele în gazetărie și literatură. Primul său roman „Lipsă de maturitate” (Immaturity) i-a fost respins de editura „Chapman and Hall”. Atras de mișcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii „Societății fabienilor” (Fabian Society), din care s-a format mai târziu partidul laburist englez. Scrie un mare număr de articole și pamflete pe teme sociale și politice, remarcându-se ca publicist cu un stil caustic și combativ. Continuă și activitatea literară și reușește să publice primele romane: „Un socialist individualist” (An Unsocial Socialist1884), „Profesiunea lui Cashel Byron” (Cashel Byron’s Profession1885), „Dragoste printre artiști” (Love Among Artists1887). Shaw este atras de teatrul realist al scriitorului norvegian Henrik Ibsen și scrie eseul „Chintesența Ibsenismului” (The Quintessence of Ibsenism1891), devine admirator al muzicii lui Richard Wagner, pe care îl apără împotriva publicului englez refractar în cartea „Wagnerianul perfect” (The Perfect Wagnerite1898).

Încă din 1885 Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer, dar ei nu s-au putut înțelege și piesa a fost abandonată. Shaw a extras schițele inițiale și, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă „Casele văduvilor” (Widowers’ Houses), reprezentată în 1892. Această piesă și cele ce au urmat au provocat o adevărată controversă în lumea teatrală și literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârșitul vieții să participe la viața social-politică. Poziția lui era ambiguă, salută revoluția socialistă din Rusia și se declară entuziast după vizita făcută în Uniunea Sovietică în anii 30, anii marilor epurări staliniste, în același timp condamnă regimurile totalitare și este adept al democrației. A murit în 1950 la vârsta de 94 de ani în reședința sa din Ayot Saint Lawrence.

În opoziție cu dramaturgia superficială a epocii, Bernard Shaw l-a luat ca model pe Ibsen, în care vedea pe unul dintre cei mai mari maeștri ai artei realiste. Dar spre deosebire de Ibsen, al cărui teatru avea mai mult un caracter tragic, Shaw era înclinat spre umor și satiră, creând situații care uimesc la început prin caracterul lor neobișnuit. Oricât de paradoxale ar fi însă, ele conțin, în fond, conflicte din viața reală, redate de autor cu multă finețe. Shaw smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții. În majoritatea pieselor lui, problema este pusă și rezolvată nu prin acțiune, ci prin replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre diferite aspecte din viața societății. Procedeul preferat al scriitorului este paradoxul. Sub masca unui bufon, el caută astfel să expună publicului adevăruri amare, îmbrăcându-le în forma unor paradoxuri pline de haz.

Sursă: Wikipedia

Citate celebre:

Prima condiţie pentru a fi fericit este să n-ai timp să te gândeşti la nefericire.

Cei ce reușesc în viaţă sunt cei care caută ocaziile pe care le vor şi dacă nu le găsesc, le creează.

Și optimistul, și pesimistul contribuie la societate. Optimistul a inventat avionul, pesimistul a inventat parașuta.

O viață în care faci greșeli nu este mai onorabilă, ci mai folositoare decât una în care nu faci nimic.

Posibilităţile sunt numeroase atunci când ne decidem să acţionăm, şi nu să reacţionăm.

În viață nu trebuie să te regăsești. În viață trebuie să te construiești.

Ce este viața decât un șir de nebunii inspirate? Greutatea e să le alegi pe cele demne de a fi făcute.

Dragostea îl face pe om necesar semenilor săi.

Este foarte periculos să fii sincer, în condițiile în care nu ești prost.

Experiența ne învață că oamenii nu învață nimic din experiență.

Tăcerea este cea mai perfectă exprimare a disprețului.

Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea.

Ceea ce este cu adevărat valoros la un om este exact partea pe care n-am înțeles-o.

Oamenii exagerează întotdeauna valoarea lucrului pe care nu îl au.

Capacitatea de a suporta singurătatea şi de a avea plăcere din asta este un dar de nepreţuit.

Acum când am învăţat să zburăm în aer ca păsările şi să înotăm în apă ca peştii, mai avem nevoie de un singur lucru: să ne învăţăm să trăim pe pământ, ca oamenii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s