Vă propunem spre lectură un program de educație – o scrisoare plină de înțelepciune, scrisoare care este un imn închinat renașterii literaturii… (Cum Pantagruel, aflându-se la Paris, primi scrisoare de la părintele său, Gargantua, cât și copia acesteia)

Mult iubite fiu al meu,

Dintre toate darurile cu care Dumnezeu ne-a împodobit pre noi oamenii, cel mai minunat mi se pare a fi acela de a dobândi nemurire în cursul acestei petreceri trecătoare ce este viața, prin urmașii pe care-i lăsăm pe pământ, spre a ne duce mai departe, de-a lungul șirului de ani, icoana trupului și pe cea, mult mai de preț, a sufletului. Astfel, fiule al meu, plămadă din legiuită unire cu răposata maica ta, în tine văd înflorind anii mei cei tineri, de mult apuși. Ia, deci, aminte și te poartă cu cinste și cu înțelepciune între oameni, ca numele nostru să rămâie de plăcută aducere-aminte celor de azi, cât și celor de mâine. Astfel mi-am purtat prin lume numele eu, părintele tău, întru lauda celor care mi l-au lăsat, și trag nădejde că și într-a ta, căruia-ți va fi lăsat drept moștenire. Eu n-am precupețit nimic pentru a ți-l încredința neîntinat, ca o floare, căutând să mă învrednicesc spre toate cele de bună-cuviință și spre toate învățăturile din vremea mea. Dar nu uita că acea vreme a tinereții mele – căci la tinerețe învață omul mai toate câte-i vor lumina mintea în cursul vieții -, acea vreme, zic, nu era atât de prielnică pentru învățătură precum cea de azi. Barbaria ce domnea pe-atunci stricase toate bunele rânduieli de-nvățătură, dar astăzi, din fericire, toate au fost înscăunate la localurile de cinste ce li se cuvenea dintotdeauna. Așadar deci, învață științele vremii tale, artele liberale: geometria, aritmetica și muzica, învață toate canoanele astronomicești și nu te ține de astrologia prezicătoare, căci nu e decât înșelătoare închipuire. Și mai vreau să știi pe de rost toate acele paragrafe atât de frumoase din codurile dreptului civil. Iar cât despre cunoașterea celor ce țin de natură, vreau să le cercetezi cu multă băgare de seamă, ca să nu fie mare, râu sau pârâu cărora să nu le știi peștii; să cunoști toate păsările văzduhului, toți copacii, toți copăceii, toate tufele pădurilor, toate ierburile pământului, toate metalele ascunse în sânul adâncurilor, toate pietrele prețioase de la Soare – Răsare la Miazăzi: nimic să nu-ți rămâie necunoscut. Apleacă-te asupra cărților de medicină ale medicilor greci, arabi și latini. Dar nu uita nici de cărturarii atâta de cunoscători într-ale cărților vechi, de la care vei deprinde să adâncești și cealaltă lume, cea mică, și care este omul. Astăzi, când toate disciplinele sunt puse iar în scaun, când limbile domnesc, învață greceasca, fără de care este rușinos ca o persoană să se pretindă învățată, și latina. Învață, căci astăzi ca nicicând sunt mulți cărturari docți foarte, savanți și preceptori, sunt biblioteci minunate și atâtea înlesniri, cum nici în vremea lui Platon sau a lui Cicero nu se va afla.

De aceea, fiule, te-ndemn să-ți aduc la cunoștință să-ți închini tinerețea spre folos de-nvățătură și de virtute, fiind la Paris și avându-l pe dascălul tău Epistemon, care, cu ajutorul învățăturii prin viu grai și prin lăudabilă pildă, te poate îndoctrina.

Astfel, să ajungi izvor de-nțelepciune: căci de-aici înainte, poposind la anii bărbăției tale, va trebui să lași în urmă plăcutul răspas de-nvățătură și să deprinzi meșteșugul cavaleriei și-al armelor, spre a-mi apăra casa și spre a-mi ajuta prietenii împotriva răufăcătorilor care s-ar ivi.

Vreau numaidecât să dai cât mai curând probă de ceea ce ai învățat, încercându-te-n public prin susținere de teze, prin dezbateri în orice știință și întâlnindu-te cu oameni de litere care se află atât la Paris, cât și în alte părți.

Dar cum – după spusa înțeleptului Solomon – nu-ncape înțelepciune în suflet plin de răutate, iar știința fără conștiință nu este decât ruina sufletului -, se cade să fii omenos cu semenii tăi și să-i iubești ca pe tine însuți. Cinstește-i pe învățătorii tăi. Fugi de tovărășia celor cu care nu vrei să te-asemeni și nu prăpădi în van darurile cu care bunul Dumnezeu te-a milostivit. Când vei socoti că ai dobândit toată această știință și pricepere, întoarce-te la mine, pentru ca să te văd și ca să te binecuvântez înainte de a mă strămuta eu de pe astă lume.

Fiule, pacea și harul Domnului fie cu tine. Amin.

Din Utopia, într-această a șaptea zi a lunii lui martie.

Al tău părinte,

GARGANTUA

François Rabelais „Gargantua și Pantagruel”, Editura „Prut Internațional”, pag. 163-165

Capitolul al optulea „Cum Pantagruel, aflându-se la Paris, primi scrisoare de la părintele său, Gargantua, cât și copia acesteia”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s