La biblioteca „Ovidius” nu e dificil să țeși câte o poveste, mai cu seamă când evenimentele și întâlnirile cu oameni speciali te motivează.

Astăzi, vom scrie o poveste despre poveștile cunoscutului scriitor bucureștean Petre Crăciun.

Această poveste s-a înfiripat de îndată ce Măria Sa povestitorul a pășit  pragul bibliotecii, iar pe urmele acestuia, cuprinși de „Taina ghemului de ață” și „Cruciada pisicilor” s-au îndreptat discipolii claselor a II-a și a III-a de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”.

Sala de lectură a bibliotecii e pregătită de începerea unei noi povești, iar spectatorii sunt ochi și urechi.

Să înceapă povestea!

Dirijați de profesoara Alina Ghilețchi, micuții dintr-a doua au început a declama povestea unui bobocel de gâscă, care „Și a plecat îndată,/Cu pasul tremurat,/ Ca să cunoască lumea/ În care a intrat.”

Cei de-a treia, mai îndrăzneți, au trecut în față toți, cu gând bun la neamul pisicesc, ca să spună, să prezinte „Un dezastru fără margini!”, unde „În final, ca să evite/ Un posibil tărăboi,/ Au ales în fruntea oștii/ Un ministru de război.”

Susținuți de învățătoarea Anișina Ecaterina, elevilor le-a crescut pofta de-a spune cu tărie: „Tu ai fost trimis încoace/ Să bagi spaima în pisici?!/”; „Nu, eu, deocamdată, sperii/ Motăneii cei mai mici!” 

Tropote de aplauze au făcut un popas în poveste, căci de aici înainte mult mai este.

Se zice că prietenia nu are o vârstă, așa că această legătură trainică dintre scriitorii Petre Crăciun și Alexandru Plăcintă durează de-o viață și nu are maluri(ale Prutului).

Petre Crăciun a adus-o azi pe „Mimu, pisicuța care mânca povești”. Să nu vă întristați, de la noi nu a reușit să mănânce niciuna, în schimb de la stăpânul acesteia, un bun povestitor, i le-a răvășit pe toate, căci e o pisică educată și nu e avidă la șoricei.

Totodată ne-a dezvăluit o poveste în premieră, cea a „Lacului vindecător”, unde apa cu puteri magice putea să readucă tinerețea pe chipul celor îmbătrâniți, bogăția în casa celor săraci, înțelepciunea pentru cei neghiobi. Doar că nu toți conștientizau că minunile au loc atunci când există convingerea și credința deplină.

O poveste care a uimit pe toți, dar care a trezit mai apoi întrebări nenumărate, bine gândite, cântărite și conturate pe marginea unor întâmplări, a unor evenimente din viața scriitorilor:

De unde vine inspirația, care sunt cele mai frumoase momente din viață sau care este cea mai mare poznă din copilărie, care carte a văzut prima lumina tiparului etc.

La toate întrebările a existat câte un răspuns. Însă, momentele frumoase se memorizează, iar pentru Petre Crăciun acestea sunt strâns legate de nașterea copiilor, a nepoțicăi deopotrivă cu nașterea cărților, care la fel sunt niște copii pentru copiii lumii.

Autograful a marcat finalul unei povești originale, nemaiscrisă până acum la biblioteca „Ovidius”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s