Micii ovidieni nu doar au colectat flori de tei, ci au și adus aroma lor în bibliotecă. Osteneală nu am citit pe chipul lor, doar bucuria unor copii împliniți, luminați de soare, vânturați de vânt.

Pălăriile, chipiurile și coșulețul au eliberat rapid florile din strânsoare, care și-au găsit loc pentru uscare, căci mâinuțele ovidiene nu stau pe loc.

Dibăcia acestora am observat-o și la prepararea „ceaiului literar”, pe care-l credeau anterior o invenție a literaturii, dar s-au convins că, de fapt, e una a culinăriei, doar versurile eminesciene sunt cele ce i-au oferit titlul.

Convingerea a apărut treptat, cu spălarea florilor de tei, infuzarea și dozarea timpului pentru infuzie de 10-15 minute și punctul culminant: sorbirea acestuia!

Savoarea ceaiului nu se discută! El are aromă intensă, iar gustul e de nedescris, căci rezultă din mâinuțele cele mici care au dat zor la cules flori și la preparare.

Acestor mâinuțe le zicem ovidiene, căci biblioteca „Ovidius” i-a provocat să-și petreacă vara altfel, să fie parte integrantă a programului „Provocarea verii”.

Debrifarea pentru cea de-a treia componentă: „Creează!”, astăzi e în stare lichidă.

Dar, ca să vezi, au venit mămicile să-și ia odorașii acasă, iar ei i-au întâmpinat cu un ceai aromat, au început să-și laude acțiunile.

Noi suntem buni ascultători și am conștientizat că acesta e feedback-ul bibliotecii „Ovidius”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s