Nu știu alții cum sunt – vorba unui alt povestitor, infinit mai bun decât subsemnatul! – dar eu, de cum mă întorc cu gândul spre anii imaculatei și fericitei copilării, văd pe virtuala retină a amintirilor zăpada. Multă zăpadă, un ocean de nea, imaculată și ea, acoperind nu ca un giulgiu, ci ca un scutec proaspăt și gingaș întreg pământul parcă renăscut.

Unde sunt, unde, zăpezile de altădată?

Unde – clinchetele zurgălăilor de la săniuțele scoase din hambare de către birjarii deveniți brusc mai puțini ursuzi? Unde, ei, unde? – glasul ei, mirificul glas al mamei care povestește: „Cum s-a născut Isus Hristos / În ieslea cea săracă / Și boii peste El suflau / Căldură ca să-i facă.”

Poate doar în locul zurgălăilor – televizorul, acest pisălog stupid cu „jingles bells”-ul lui american, iar în staulele noastre supraetajate – termocomiștii, alți boi, simbolici, gata să te congeleze dacă nu le plătești suflatul cu niște prețuri cel puțin exorbitante…

Dar iată-ne trecuți de Sfântul Nicolae, iată-ne și în preajma Crăciunului, al celui sărbătorit de lumea întreagă, nu și de noi, cei care „avem drumul nostru”, alături de se știe cine (un preot mai glumeț zicea: „Noi, ortodocșii din Răsărit, serbăm, de fapt, a doua venire a lui Mesia!), iată-ne cu alte cuvinte, nici în toamnă sfârșită, nici în început de primăvară… În Italia ninge, în Germania și Spania ninge, a nins și în Algeria! La noi – nu!

E de vină încălzirea globală, e plata pentru mizeria cu care am tratat acest pământ în ultimele două secole, e răsplata pentru păcatul originar? Stăm și așteptăm verdictul oamenilor de știință. Dar ne vor oferi ei și soluții salvatoare?…

Și ce bine ne-am fi simțit acum la gura sobei – șemineul e totuși un apanaj al celor avuți! – să asculți cum trosnesc în veselă vâlvătaie despicăturile de stejar și fag, să nu te gândești că le-ar fi stat mai bine prin păduri în calitate de copaci, să urmărești jocul reflectar al flăcărilor pe mobila și pereții odăii, să nu te gândești că mai sunt sute și mii cei care își încălzesc sufletul cu gâteje, cu tizic sau cu ce se mai poate fura din gardurile vecinilor plecați prin străini pentru o viață mai bună… Să te lași întreg toropit de căldura și… Să te prăbușești brusc cu șaizeci-șaptezeci de ani îndărăt, în anii aceia ai nevinovăției tale.

Pe atunci nu se prea trimiteau scrisori lui Moș Crăciun. Nu se comandau moșului păpuși Barbie sau Cleopatra. Venea singur bătrânul unde venea, încărcat de daruri. Ori venea travestit în tată cu o bucată de pâine pentru micuțul flămând.

(S-a schimbat ceva? S-a schimbat, dar nu la noi. Iar nostalgicii vremurilor „cu cea mai fericită copilărie din lume” e bine să știe că nicăieri în lume n-au existat atâtea case de copii abandonați, câte împânzeau „marea uniune”, azi preponderent furnizoare de material criminal!)

Dar să revenim la întoarcerea în frageda copilărie.

În zilele acestea, pe atunci neapărat cu zăpadă, grădinițele de copii și clasele primare erau cuprinse de febra creației. Fără jocuri electronice, fără televizoare, fără telefoane mobile.

Se repetau mici piese cu Nașterea Domnului și craii de la Răsărit, veniți cu daruri bogate să i se închine. Cei mai mărunți, încă nedați cu scrisul, mâzgăleau cele mai fanteziste tablouri pentru părinți, viitorii prețuitori ai muncii dramatice a neprețuitelor odrasle. Cei mai măricei, cu ceva stagiu pedagogic, înarmați cu hârtie colorată și clei, alcătuiau grupulețe de meșteri în ale stelelor și sorcovelor, cu care aveau să-și colinde și să-și sorcovească bunicii și cunoscuții. De sărbători, orașul era plin de colindători cu mutricelele rumene de ger și de importanța ce și-o dădeau. Trăistuțele improvizate li se umpleau de nuci, covrigi, mampasele. Fără chipsuri, fără snickersuri și coca-cola.

Spre seară, apăreau și profesioniștii, cu stele bine închegate, cu tot felul de scene de relief, kitsch-uri, dar uneori și cu adevărate opere de artă. Erau mai ales adolescenții din cartierele mărginașe ale orașului, cu voci rupte și de ger, vestind contra plată mai substanțială burgerilor producerea marelui eveniment al Nașterii lui Mesia. Era una din rarele ocazii de a adăuga ceva la sărăcuțul buget al familiei, de unde și concurența. Dar, neviolentă…

Oare nu toate aceste preocupări, oare nu credința în valorile morale creștine au educat oamenii cinstiți și buni, care la marea încercare din ’40, în mărinimia și în naivitatea lor, nu s-au împotrivit cum ar fi fost cazul și s-au lăsat manipulați de cea mai neomenească, doctrină a secolului XX? Se mai trăia prin școli cu Andersen și Perrault, cu Lagerlöf și Frații Grimm. Nici tu cravate roșii, nici tu codul (i)moral al pionierului și comsomolistului, nici tu îndemnul la patricid al lui Pavlik Morozov, nici tu exemplul lui Soltâș… Nici tu elucubrațiile lingvistice ale lui Ceban, nici tu „rifmăturile” lui Korneanu…

Totul așezat și trainic, și râurile cu ape cristaline, și pădurile expirând cu oxigen, și pământul, respectându-și orarul milenar, acoperindu-se de neaua imaculată în care își scăldau castitatea copiii crescuți în dragoste și respect.

Posibil să fiu considerat un nostalgic al unui trecut idealizat post-mortem. De ce, vor zice unii, nu amintești de marile realizări ale socialismului? Centrala de la Kuciurgan, Magnitka, cucerirea Cosmosului? Ba voi aminti! Ce au făcut toate acestea pentru Om? Pentru omul simplu? Nimic. Totul pentru prestigiul unui imperiu ce s-a prăbușit anume pentru că nu a făcut nimic pentru omul de rând.

La fel cum astăzi, la noi, punând mâna pe putere un partid – de fapt, același, ales din naivitatea și prostia noastră! – încearcă să ne ducă îndărăt, la vremurile fără credință și fără speranță.

Iată unde trebuie căutați nostalgicii!

Nostalgia autorului acestor notițe e de altă natură: el vrea un Crăciun cu zăpadă!

Un Crăciun al adevărului și curățeniei sufletești, fie ele și cu chpsuri și pepsi. Dar și cu oameni ce vor face totul ca să întoarcă planeta pe drumul ei cel bun!

Vreau zăpezile de altădată…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s