Biblioteca „Ovidius” zâmbește în zile obișnuite utilizatorilor săi, însă bucuria devine mai profundă în zi de joi, când sala de lectură a bibliotecii e arhiplină de buna dispoziție a seniorilor, veniți la serviciul „Șezători de altădată”.

Ce este o șezătoare? Un refugiu al oamenilor cu har, un fir țesut după tradițiile și obiceiurile străbunilor, un dor de-a fi cu ei și de-a transmite măiestria lor generațiilor în creștere.

O șezătoare desfășurată la biblioteca „Ovidius” poate fi diferențiată de cele din trecut doar prin locul desfășurării, o sală de lectură, care, de fapt, pentru câteva momente se transformă în casa cea mare a străbunilor, căci ele, meșterițele au grijă pe toate să le aranjeze, masa să fie bogat împodobită cu produsele proprii, cusute și țesute cu ițe din trecut.

Specific pentru șezătorile ovidiene sunt Sfintele Sărbători: Sf. Dumitru, Nicolae, Andrei, care sunt omagiați la șezătoare, mai cu seamă, când ziua acestora coincide cu ziua șezătorii.

Astăzi, doamnele nu au ezitat să ne vorbească despre tradițiile, obiceiurile, dar și superstițiile din noaptea de Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor.

Așa că , din vorbă în vorbă, auzit-am de așa zisele farmece de dragoste, dar și de magia usturoiului, care ne protejează de primejdii și pericole, căci potrivit unor spuse de-ale străbunilor la miezul nopții de Sfântul Andrei se deschid cerurile și ies strigoii, spirite ale morților, care întruchipează răul: iau viața rudelor apropiate, aduc boli, grindină și alte suferințe.

Cu toate că seniorele au trecut demult de vârsta măritișului, ele mai în glumă, mai în serios, afirmă că „sunt vrăjite”. Sigur, cu o altă conotație, una apropiată de specificul șezătorii, a artei.

Însă, noaptea Sfântului Andrei rămâne a fi una dintre cele mai importante nopți ale anului, una destinată vrăjilor și farmecelor. Fiecare participantă ne-a relatat despre vrăjile pe care le făceau în tinerețe, ba nouă ceșcuțe cu apă puse într-o farfurie sub icoană, în cazul în care sunt găsite măcar câteva picături, e semn că fata va avea noroc și se va mărita; ba 41 de boabe de grâu puse sub pernă, care  devin semn de măritiș, doar în cazul în care tânara fată le visează că i-au fost furate.

Ziua Sfântului Andrei, după unele precizări, marchează debutul sărbătorilor de iarnă.

Din acest considerent, doamnele au început pregătirile pentru Nașterea Mântuitorului. Colindele au răsunat în întreaga sală de lectură a bibliotecii, unele colinde s-au cântat în mai multe variante, specifice regiunilor de unde sunt participantele.

Zâmbete, trăiri sufletești, mulțumire și alte stări de bine sunt caracteristice serviciului „Șezători de altădată”.

Sperăm că v-am vrăjit în această zi prin modestie și tradiție.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s