20181109_154232.jpgPornind de la ideea „Finalul încoronează opera”. Conștientizăm că sfârșitul unei săptămâni de lucru la biblioteca „Ovidius” a fost încununat de lansarea a două cărți semnate de Petre Crăciun „Poveștile-flori și poveștile-stele” alături de antologia de poezie pentru copii „Aripi de rouă”.
Și cum poveștile și poeziile nu se scriu doar pentru a fi scrise, cititorii ovidieni, elevi în clasa a III-a la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” au venit la întâlnirea multașteptată.
O incursiune în arta de a scrie povești a fost oferită de către scriitorul basarabean, Alexandru Plăcintă, care a îndrăznit să dezvăluie copiilor câte ceva din tainele scriitorului bucureștean, Petre Crăciun.
Această activitate a creat o armonie între liniște și zâmbete, între poveste și poezie. De ce? Simplu, pentru că liniștea a cuprins întreaga sală, iar vocea scriitorului Petre Crăciun a început să relateze pe îndelete povestea, a unui „Hoț de timp”, care a transformat viața a doi tineri ce se pregăteau de nuntă, a unei „Povești-floare” sau „Povestea celui mai gras împărat din lume” și multe alte frânturi de poveste care au modelat cheița curiozității în inimile micuțe. După poveștile depănate cu atâta măiestrie de creatorul lor, Petre Crăciun, copiii au dat startul poeziilor „crăciuniene”.
Aici, liniștea s-a spulberat și a făcut loc zâmbetelor pentru o broscuță care cântă „Oac-oac-oac”, pentru un arici ieșit la întâlnire.
Dialogul dintre copii și scriitor a luat amploare, iar întrebările curgeau șir. Copiii erau dornici să afle cât mai multe detalii din viața celuia ce împărtășește cu ei cele mai frumoase povești.
Câteva întrebări din cele țesute cu originalitate:
„ – Domnule scriitor, cum e să trăiești în două lumi, una reală și alta imaginară?”
„ – Domnule Petre Crăciun, poveștile Dumneavoastră sunt trăite sau gândite?”
Toate întrebările copiilor, chiar și cele mai haioase au dispus de un răspuns. Din cele relatate de scriitor, am perceput că a trăi în lumea imaginară e o ocazie deosebită de-ați da întâlnire cu Feți-Frumoși și Ilene-Cosânzene, dar și de-a învinge întotdeauna răul.
Ceea ce ține de povestea trăită, povestea gândită. Mai multe sunt cele gândite, căci scriind despre balauri, despre unele moravuri ale acestora, nu e decât fantezie.
Unele povești, însă se înfiripă de multe ori de la întâlnirile cu copiii. Altele prind viață chiar în mașina scriitorului, cu un număr de identificare „100 POV”, ceea ce semnifică „100 de Povești”.
Într-adevăr, povești nenumărate din desaga lui Petre Crăciun sau mai bine zis a acelui Moș Crăciun ce știe a împărți bucurii la copii anul împrejur.
Povești, poezii, întrebări, flori de mulțumire, urmate de cărți cu autografe, apoi ședința foto. Acel moment de „revedere” a unei eventuale amintiri.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s