Programul de lectură „Chișinăul citește” a adunat astăzi la biblioteca „Ovidius”, „Poenița veselă”.

Probabil, am creat o confuzie. De îndată explic, „Poenița veselă” este reprezentată de elevii de la tabăra de odihnă, cu sejur de zi, a gimnaziului 53.

Copiii au venit în ospeție, iar noi, bibliotecarii, ospitalieri de fire, i-am invitat „În ospeție la ursulețul Marmi”(Mircea Grecu – Jana Grecu), cartea destinată lecturii pentru secțiunea copii. De la un text la altul, am călătorit prin cele cinci povești terapeutice.

Mai degrabă, am fost în ospeție, căci nu am lecturat la propriu, ci doar i-am provocat să lectureze. Așa am căutat „fericirea pierdută” de rând cu măgărușul, după care am optat pentru „un păpucel” sau „ghetuță”, discutând conceptul de „erou” și audiind o secvență care a pus pe gânduri 50 de creiere. O fi culmea, dar copiii sunt sinceri și observă eroii în cei care mai întâi se gândesc la aproapele său, apoi la ei însăși.

Din vorbă în vorbă, am aflat și de faptele lor eroice. Ba chiar, au ajuns să dea mai multă importanță activităților sportive decât jocurilor pe calculator. Să aleagă și să observe individual eroul în Ghetuță și mai puțin în Papucel.

În fine, am ajuns și în ospeție la ursulețul Marmi, am audiat și dialogul acestuia cu mama Ursoaică și am ajuns să concretizăm câte ciocolate e necesar să mâncăm pe zi. Am și râs pe alocuri de socoteala copiilor, care procură zece ciocolate, dar se limitează la una pe zi și aceea după prânz. Oare așa să fie, să fi înțeles ei ce e simțul măsurii?

Sunt conștientă că au înțeles, căci mi-au și explicat, iar cu ajutorul imaginilor din carte fără a recurge la text au enumerat exemplul cu adierea vântului comparativ cu uraganul, care nu are limite și nu se joacă cu șuvițele de păr sau cosițele fetițelor, ci ia totul în vârtejul său.

De la dulciurile lui Marmi la prietenul fricii, Căpcăun cel Fioros. Aici am și audiat o secvență, unde personajul principal se face tot mai mic în fața Elenei, care râde în hohote.

Am rămas impresionată să aud de la copii că „au frică de Dumnezeu” și că „nu se tem de întuneric, cât de ceea ce se poate ascunde în el”. La final, am ajuns prin intermediul sinonimelor și a deznodământului să-i cunoaștem pe cei doi detectivi: Mister Aflu și Mister Caut.

În scuarul bibliotecii „Ovidius” am format un cerc imens din 100 și ceva de mâini, ca mai apoi, mai bine de 50 de gurițe să-și amintească la care personaje au fost în ospeție, după care să solicite cartea propriu-zisă.

Scopul și-a atins succesul.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s