Simplitatea și gingășia fulgilor de nea întotdeauna creează o poveste, o poveste pe care copiii o adoră, iar maturii rămân atât entuziasmați cât și melancolici după copilăria trecută, după săniuțele ce cândva își luau zborul de pe culmea dealului.

   Această poveste a fulgilor nu ne-a încântat într-atât de mult încât ne-am fi dorit în iarna aceasta. Însă, există soluții. Una din ele e bine găzduită la biblioteca „Ovidius”, serviciul „Să reauzim povestea”, un serviciu bine înrădăcinat în timp, un serviciu ce-a fost botezat în prag de iarnă, de către cel mai îndrăgit poet, cel ce a știut și știe să lase „Urmele mele frumoase”, Iulian Filip. Toate filiale BM „B.P.Hasdeu” au primit ca pe o binecuvântare numele și au pornit mai departe pe cărare de poveste, că înainte mult mai este.

      Prima zi de miercuri din luna februarie, a fost și prima în care ne-am lăudat cu noul nume și am elogiat creația lui Grigore Vieru în proză.

      Anterior, am amintit de frumoasele povești de iarnă, povești de exterior, pe care azi le tratăm în jurul mesei, înconjurați de căldura fraților și surorilor care au venit să audă sau să re-audă povestea „Iarna” de Grigore Vieru.

    Copiii au așteptat fulgi, dar eu le-am adus un harbuz, nu adevărat, ci colorat. Un harbuz care a stârnit întrebări și nu a oferit răspuns, ci cocoșat pe tablă a așteptat liniștit continuarea gândului: Harbuzul pe timp de iarnă e… . Păi, cum să fie? Murat, marinat, delicios, dulce, fructul preferat, bogăție…așa au zis copiii, iar noi maturii conștientizăm că așa și este și că noi am fi răspuns la fel, dacă am fi fost copii.

    Întrebarea principală, de fapt, sună altfel: Ce legătură ar avea acest harbuz cu povestea? Idei, opinii, sugestii au răsunat nenumărate, doar că un indiciu, cea cu coperta cărții, unde un peisaj de iarnă e întretăiat de o felie de harbuz a bulversat toate istoriile puștilor.

       I-am liniștit cum am putut, sigur cu lectura textului, unde harbuzul s-a dovedit a fi o fetiță, Nuța și nicidecum fructul delicios pe care majoritatea copiilor îl numesc pepene verde.

      Tehnica celor șase „De ce?” a acționat asemeni unui vânt jucăuș până a dat de capătul întâmplării și a cunoscut fiecare membru al familiei, inclusiv pe Mitru, frățiorul Nuței, care a întrerupt scânceala fetiței după harbuz cu o invitație la săniuș.

      Pauza dinamică, de această dată i-a mobilizat la colorat și decupat, băieții au colorat harbuji, iar unica fetiță din grup, Teia, a înveselit chipul conturat al Nuței, după care i-au adresat cele mai faine calități, precum drăguță, nerăbdătoare, curioasă, ca un harbujel și au situat-o în mijlocul harbujilor, astfel o poveste de iarnă e redată printr-un peisaj cu harbuji și voia bună a familiei, cea din text și cea de la activitate.

    Cititorii au rămas mulțumiți de o asemenea poveste, unde a participat întreaga familie, căci și ei se încadrează în activități alături de cei dragi, la fel cum au procedat la acest serviciu, unde au decis să vină unii însoțiți de frățior, alții de sorioară.

 

      

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s