Suntem fără un pas aproape de mijlocul lunii decembrie, dar timpul ne lasă să medităm asupra unui peisaj de toamnă, ne provoacă să încălțăm ciubote și să nu ne uităm umbrela acasă.  Această pertinență a toamnei este explicabilă  doar dacă vii la locul potrivit – biblioteca „Ovidius” și în momentul potrivit – lansarea de carte „Cine sunt…” de Rodica Toma, director la Casa Limbii Române „Mihai Eminescu”, Ungheni.

Pentru a sesiza importanța timpului de afară și a atmosferei create în interior, trebuia neapărat să ne onorezi cu prezența, drag cititor.

Să înțelegi că această lansare moderată de poetul Ianoș Țurcanu, susținută și apreciată de scriitorii Alexandru Plăcintă și Boris Druță, citită și recitată de elevii gimnaziului 53, dar și de cititorii fideli ai bibliotecii, înregistrată și transmisă în direct de către jurnalista, Zina Izbaș, nu este întâmplătoare.

O poezie nu se scrie la o adică, o poezie vine doar la un dicteu al sufletului și se așază pe foaia albă asemeni ploii pe pământul negru.

Imaginea de pe coperta cărții sugerează făptura toamnei, a zânei ploilor. Poeziile doamnei Rodica Toma s-au așternut în sala de lectură a bibliotecii „Ovidius” asemeni unei ploi binecuvântate, precum și versurile unei poezii: „Ca viața, ploile-s diverse, / Cu caractere și destine. / În viață plouă cu averse, / În ploaie, viața rai devine.”

Această ploaie de poezie îmbibată în cartea „Cine sunt…” simbolizează fertilitatea minții, lumina și spiritul poetului care se individualizează și se regăsește față-n față cu poezia sa, cu stropii de dor, de iubire, de patrie, de casă printească, de tot ceea ce reprezintă patrimoniul național.

Ianoș Țurcanu a menționat că „poeziile sunt ca femeile: cele fidele nu sunt frumoase, iar cele frumoase nu sunt fidele. Poeziile Rodicăi Toma sunt și frumoase și fidele prospețimii și sensibilității lirice.”

Remarcăm că ploaia și femeia definesc trăsături similare, intercalându-și viețile/fețele: „ O ploaie uneori e tristă, / În suflet zace o durere. / Iar alteori, ca o artistă, Ascunde lacrima-n tăcere.”

Frânturile de vers specifică anturajul pe care l-a creat poezia în timpul acestei lansări, cât și impresiile cititorilor care s-au pronunțat pe margină de literă tomiană: „Citind această carte, recunosc că m-am regăsit în toate etapele vieții. Mi-am revăzut copilăria, adolescența cu iubirile ei, dar și maturitatea, familia, fericirea și necazurile, după care amurgul vieții și lipsa mamei. E o carte prin care treci cu sufletul, treci prin viață”. (Elena Boțan, meșter popular)

Cei care au fost prezenți la această lansare au conștientizat că poezia se scrie cu sufletul și că poezia trebuie citită tot cu sufletul pentru a o percepe, pentru a  trăi emoția.

Emoțiile din sala de lectură de la biblioteca „Ovidius” au fost multe la fel ca poeziile ce-au încălzit urechea și i-au lăsat pe unii să mediteze, pe alții să lectureze.

IMG_9092IMG_9055

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s