În luna lui brumărel serviciul „Povestea copilăriei”, ce se desfășoară săptămânal, în zi de miercuri, la biblioteca „Ovidius” a îmbrăcat mantia „Poveștilor cu tâlc”.
Copiii au fost surprinși de la bun început de un sunet, care reda două povești captivante despre lumea pisicilor și a șoarecilor, care pe timpuri trăiau în pace și bună înțelegere.
Timpul ocupat de aceste două filmulețe audio au ocupat mânuțele copiilor cu creioane colorate și i-au îndemnat să deseneze un moment din poveste, după care au urmat discuții și caracteristici a celor două personaje: pisica și șoarecele, care pe timpuri împărțeau hrana și culcușul, cât și pricina dușmăniei pe care o duc până-n zilele noastre, după care am purces la desenul schițat pe un balon al personajului principal, urmat de lectura propriu-zisă a textului: Șoarecele și pisica.
În text copiii au descoperit nu doar cuvinte-cheie, precum: precaut, nobil, ipocrit, parșiv, intenție, mieros a cărui înțeles l-au dezlegat atât din context, cât și cu ajutorul dicționarului, ci și firea fațarnică a motanului Cotoi, care s-a pretins a fi prieten cu șoarecii, astfel vânându-i unul câte unul prin îmbrățișări.
Picii ovidieni au învățat bine lecția și au conștientizat că nu trebuie să ai încredere într-un străin, chiar de acesta inspiră bunăvoință și prietenie.
La această oră ei au elaborat un joc labirint: Prinde șoarecele! Un joc confecționat de mâinile micuțe, care au transformat o coală de hârtie într-o tablă de joc cu scări și căsuțe în două culori, unde roșu marchează drum inaccesibil pentru pisică, iar cele două păhare obișnuite au acaparat imaginea celor două personaje, după care o bucată de plastilină s-a transformat într-un zar, care la aruncare a dat startul unei goane dintre pisică și șoarece. Bineînțeles și „goana” dintre jucători, care aruncau zarul cu o satisfacție deosebită, urmărind numărul de pași pe care trebuie să-i parcurgă și alegând drumul cel mai îndepărtat de dușman.
Acest joc de îndemânare și răbdare conduce la îmbunătățirea motricității fine, cât și la sporirea atenției, a spiritului de observație, căci copiii nu doar mișcă piesele, dar și ocolesc capcanele din calea personajelor.
Prin urmare, un joc confecționat de copii respectă aceleași standarde ca și cel confecționat de persoane inițiate.
La final, nu uităm să vă invităm în lumea fascinantă a serviciului „Povestea copilăriei”.
Ovidiana 