Marele semiotician Roland Barthes analizând în profunzime rolul fotografiei în societatea contemporană a abordat perspective variate, de la analiza tehnicii până la o filozofie a distorsionării autenticității. După Barthes „fotografia nu este o reflectare a realității, ci analogul ei, devenind un mesaj denotativ. Acesta se transformă în conotativ atunci când o societate îi conferă un sens pe care îl crede valid la momentul respectiv”. Imaginea capătă conotație datorită experiențelor personale, cunoștințelor cititorului sau privitorului.
    Autentică/naturală sau regizată, fotografia este omniprezentă în viețile noastre, imaginile ne invadează permanent percepția, astfel realitatea o privim cu un minim scepticism. De aceasta s-au convins un grup de cititori, șoricei de bibliotecă, care au încercat să înțeleagă ceea ce afirma John Urry in The Tourist Gaze, „că trăim într-o lume în care totul e o copie și în care masca pare cea adevărată”. Dacă pentru, noi, adulții, e filozofie, pentru generația touch screen e dimensiunea existențială în care trăiesc, e realitatea obiectivă. Iar, noi, diriguitorii acestei lumi să fim asemenea eroului lui Salinger, Holden Caulfield, să stăm de veghe în lanul de secară pentru a-i proteja de abisul existențial etern.
Identificarea tipurilor de fotografii utilizate de fotojurnaliști în mass-media de cititorii Bibliotecii Ovidius a fost o joacă instructiv-educativă. Ei au conștientizat că prin fotografia autentică și fotografia de acțiune jurnalistul capturează mișcarea și fluxul vieții cotidiene, documentează evenimentul, ilustrează textul și ajută la relatarea istoriei într-un mod în care articolele nu pot să o facă.
    Micii fotojurnaliști au (de)scris și au surprins cu lumina până în cele mai mici detalii realitatea înconjurătoare. Pentru realizarea unei fotografii autentice, participanții au surprins oamenii care utilizează și se bucură de serviciile și dotările bibliotecii. Iar o photo de acțiune ar fi cea mai potrivită pentru a comunica activitățile ce au zilnic la bibliotecă. Copiii au înțeles că fotografia este o știre, este limbajul universal al jurnalismului, aceasta nu trebuie manipulată cu scopul de a dezinforma sau de a distorsiona valoarea știrii.
    Haosul dantesc creat la Biblioteca Ovidius a stârnit zâmbete și curiozitate în rândul șoriceilor flămânzi de carte. O lecție de Educație Media îmbogățește noțiunile noastre despre ceea ce merită văzut. Or, Balzac spunea: „
un lucru devine interesant dacă-l privești mult”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s