Vara este anotimpul când îți poți permite orice și poți profita din plin de coșul cu fructe, de buchetele de flori aromate și diverse.

Fiind conștienți de perindarea timpului, de trecerea acestei minuni a verii, o mulțime de oameni pun accent pe floristică, în special pe ierbare, cu ajutorul cărora mențin în formă naturală gingașele și coloratele flori.

La biblioteca „Ovidius”, zilele lui august s-au transformat în zile de creație, atunci când grădinile sunt doldora de flori, ce strigă neîncetat „Alege-mă pe mine!”, iar soarele dogoritor creează toate condițiile necesare pentru realizarea unui ierbar.

Toate acestea nu sunt suficiente, dacă nu există o mână care să le culeagă cu grijă, o altă mână care să le preseze între filele unei cărți îngălbenite de vreme, și alte mâini care să le găsească locul potrivit pe pânză, astfel încât aranjamentul floral să creeze impresia unei veri de neuitat în perioada rece a anului.

Aceste mâini harnice, neobosite și iscusite sunt ale Doamnei Elena Timoșina, care de la tradiționalele șezători a decis să formeze o șezătoare a copiilor, unde aceștia vor deprinde arta floristicii, a aranjamentului floral pentru un tablou actual.

Zilele de miercuri ale lui gustar parcă îndemnau din ce în ce mai des copiii să vină și să întrebe: „-Bunicuța Elena a venit?/ Doamna cu florile a venit?

Întrebările frecvente demonstrează atitudinea copiilor față de această doamnă, față de iscusința și modul de-a instrui.

În unele zile credeai că toată feeria și modul de supunere și dirijare a copiilor constă nu într-o baghetă magică, ci în pălărioara care acoperă buclele albite de vreme ale bunicuței Elena, care permanent relatează copiilor câte ceva din viața florilor din ierbar, uscate și ele de timp.

Mănuirea instrumentelor de lucru și aplicarea unei anumite cantități de clei pe planta firavă nu a fost posibilă fără tehnica instructajului, pe care doamna Elena a utilizat-o de la bun început.

Această bunicuță a știut mereu să-și adune participanți și public fără publicitate, fără anunțuri, ci prin modesta sa prezență în sala de lectură a bibliotecii „Ovidius”, unde în mare liniște și-a scos rechizitele de florist și-a început să adune petală lângă petală, frunză lângă frunză, încât a realizat un măreț tablou, ba chiar două, unul pe pânză, iar altul pe scaune; ați înțeles corect, erau participanții, doritorii, care s-au adunat nu la chemarea vocii, ci la ecoul curiozității.

De-ați fi văzut cât tact și măiestrie pedagogică se revărsa în sală dintr-o persoană care nici nu a visat să fie profesor, căci așa s-a născut.

Mâinile mici ale copiilor au preluat cu perspicacitate meșteșugul doamnei, care i-a învățat să creeze tablouri, adevărate capodopere naturale, aducându-le tot, și flori, și pânză, și unelte de lucru, mai cu seamă, un suflet mare și curat ca o floare, care știe să dăruiască și să instruiască flori cu suflet de copil, flori care cu timpul poate vor ajunge să dezvolte floristica, arta florilor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s