Dragi cititori, dacă e să analizăm traseul pe care-l parcurgem zilnic, indiferent de punctul de pornire sau de destinație, acesta ar fi brăzdat de multe, multe drumuri, dintre care unul neapărat îți deschide în față ușa bibliotecii „Ovidius”.

Acestea sunt niște constatări reale, luând în considerație numărul de utilizatori care completează masa rotundă a serviciului „Povestea copilăriei”.

În această miercuri, copiii  s-au aventurat cu basmul lui Petre Crăciun „Drumul Curcubeului”, drum pe care l-au descoperit cu lupa la fel ca adevărații căutători de comori. După care au orânduit în ordinea cuvenită fiecare drum colorat, astfel încât să formeze „Drumul curcubeului”, care i-a surprins într-o oarecare măsură pe copilași cu întrebarea: Ce rol are acest drum și care ar fi personajele acestui basm?

Răspunsurile au fost numeroase și fiecare din ele cuprindeau personaje de genul: Soare, Apă, Spiriduși și nicidecum oameni, adevărați oameni. Pentru a nu îndelungi șirul de personaje, în mare parte, neînsuflețite, am adus la cunoștința cititorilor două dintre personajele principale: Floricel și Inimă Vitează, fără să menționez pe cine reprezintă fiecare din ele, lăsând această bucurie de deducție picilor ingenioși, care cu ajutorul indiciilor au descoperit în Inimă Vitează un adevărat haiduc, iar în Floricel, în loc de florile fermecate, un cal năzdrăvan.

Basmul „Drumul curcubeului” nu este unul din cele mai ușoare, căci are o întindere vastă, la fel ca și imaginabilul drum al unui curcubeu, ci se iscă imediat după o ploiță de vară, întretăiată de razele solare. Din acest considerent, am utilizat metoda lectura în lanț, pentru a nu transforma basmul de aventură într-un basm monoton. Copiii erau binedispuși să inițieze discuții și să noteze personajele apărute pe parcursul lecturii, ba chiar și să răspundă ad-hoc la întrebările care surveneau în timp ce lecturau.

Nu ne-am obosit să ne reamintim metaforele curcubeului, care ni-l înfățișează într-un fragment ca un arc color, iar în altul precum brâul cerului. Copiii au dedus și multiplele caracteristici ale calului, precizând că doar numele acestuia, Floricel, e de durată, pe când celelalte sunt niște însușiri de moment.

Finalul basmului ne-a motivat să desenăm în scuarul bibliotecii Drumul curcubeului, după care să ne reamintim vreo numărătoare și să-i dăm numele celui ieșit din grup, de Toma Negru, personaj negativ, ce se lăuda că e Primul Născut al Lumii. După care a apărut întrebarea: Ce facem cu Toma Negru? Eventual și răspunsul : Ne distrăm în jocul de-aprinselea!

Scuarul bibliotecii „Ovidius” era arhiplin de zâmbete, iar morala basmului și-a făcut efectul: în Împărăția Curcubeului nu există dușmani.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s