Toropeala de afară gonește lumea în toate părțile, unii se adăpostesc la umbra copacilor, alții la umbra cărților, în biblioteci.

Biblioteca „Ovidius” este spațiul unde poți poposi în permanență, indiferent de temperaturi, fie că afară cască mâțele de căldură sau crapă pietrele de frig.

În zilele de miercuri, la ora 16:00, noi invităm toți copiii la serviciul „Povestea copilăriei” ca să-și răcorească sufletul cu un gram de lectură.

 În această zi, copiii au parcurs cele trei cuvinte-cheie Dumnezeu, cal, cămilă ca pe adevărate deșerturi, deoarece erau nevoiți să stabilească relația dintre ele și totodată legătura acestora cu legenda. Ei au generat o ploaie de idei deasupra deșertului arid, descoperind titlul textului „Povestea cămilei”, o legendă despre geneza acesteia.

De la frânturi de lectură, discuții și ipoteze, în fața copiilor „răsări, ca din pământ, cămila cea buzată, cu ochii ieșiți din orbite ca la broască, cu gâtul lung și încovoiat ca la barză, cu picioarele lungi și urâte și, pe deasupra, cu gheb în spinare.”

De această dată, micii utilizatori au conștientizat diferențele dintre cal și cămilă sau mai bine zis, ceea ce-și dorea calul, pe lângă compoziția oferită de Dumnezeu.

În timpul acestei activități ne-am propus să îmbinăm tradiționalul cu virtualul, așa că am ridicat ochii de la lectura textului și i-am fixat pe micul ecran al laptopului, unde s-a deschis o nouă lume, cea a regiunilor aride, a pustiului și a cămilelor, despre care copiii au aflat cele mai interesante curiozități.

Pentru a pătrunde cu totul în lumea imaginară a animalelor rezistente la temperaturi înalte, utilizatorii i-au confecționat cămilei un șirag de mărgele pe care să-l poarte în călătoriile de agrement.

Mărgelele nu erau din cele mai simple, căci au fost prelucrate și șlefuite de mâinile micuțe, ba chiar ornamentate cu informația memorizată despre animalul cocoșat. Considerând culorile hârtiei insuficiente să ofere luciu șiragului, copiii au propus ca unele mărgele să poarte imaginea stăpânei deșertului, așa cum apare ea în viziunea acestora: cu capul mare și picioare lungi sau cu cocoașele ca doi munți viguroși, încât dacă ai urca în șa, cu siguranță nu te vei prăbuși, chiar de se vor stârni furtunile de nisip.

Bucuroși de ispravă, copiii așteaptă cu mare nerăbdare un alt tărâm de poveste.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s