Șezătoarea nu a fost și nici nu este bătută în cuie, deși are la bază o temă anumită, precum: Postul Mare. Duminica Floriilor . Tradiții și obiceiuri de Paști, totuși, pe alocuri se iscă  alte subiecte, întrebări, care necesită a fi orânduite și clarificate. 

Șezătoarea dată ne-a adunat să discutăm despre importanța și beneficiul Postului, despre subiectul biblic care fundamentează tradiții și obiceiuri pascale.

Expresia „Fă ce poți, să vezi ce poți tu face!” enunțată de doamna Elena Boțan, circumscrie într-o oarecare măsură rostul postului, atât trupesc, cât și spiritual, după cum afirmau alte doamne „Nu ceea ce intră în gură e păcat, ci ceea ce iese din gură!”

Discuțiile despre Post, despre bucatele preparate în această perioadă, cât și despre rugăciunile menite să curețe sufletul, au marcat și ultima Duminică a Postului Mare, numită Duminica Floriilor, duminică în care oamenii se duc cu ramuri de sălcii la biserică pentru a le sfinți și a-i apăra pe tot parcursul anului de tunet și fulger, de rău și necaz.

Unele doamne au specificat că „Salcia e cea care a fost binecuvântată de Maica Domnului”, iar prezența acesteia la ferestre, porți și icoane este semn că ea ne ocrotește de inundații, secete și epidemii, atât pe noi, cât și pe animale.

Florile de salcie sunt numite mâțișori, iar doamnele de la sud, din r-nul Cahul, au împărtășit cu noi tradițiile regiunii din care vin, cum că, de Florii fetele se duceau la râu, având în mână salcie sfințită pe care o împleteau în cunună, după care le legau cu ațe specifice, ca să le recunoască, apoi le dădeau drumul pe apă. Fata a cărei coroniță plutea cel mai repede  pe apă, era aleasă surată, după care se adunau toate la ea acasă pentru a fi servite cu dulciuri.

Alte utilizatoare au menționat că de Florii se scoate mărțișorul din piept și se agață la un pom pentru a da rod bun, tot în această zi femeile aieresesc hainele și zestrea, după care îngrijesc florile de cameră.

În general, toți cei adunați la șezătoare, au concluzionat că Postul este o prelucrare a sufletului și cugetului, că timp de patruzeci de zile, cât durează Postul și nu numai trebuie să ne trezim cu gândul: „Doamne, ajută-mi azi să fac bine!”, iar „La sfârșitul zilei să evaluăm binele pe care l-am făcut”, astfel, încât a doua zi să zicem „Doamne, ajută-mă și astăzi să fac măcar puținul de ieri”.

Șezătoarea desfășurată la biblioteca Ovidius e șezătoarea care-ți pătrunde în suflet și care te șlefuiește la fiecare întrunire, tot mai mult și mai mult, cu tradiții și obiceiuri străbune, cu valori fundamentale și sfaturi utile, cu tot ce e bun pentru un om adevărat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s