Viața ne lovește de cele mai multe ori de ziduri imprevizibile, de care fugim în permanență, dar le regăsim mereu în jurul nostru, fiindcă așa ni-e sortit de Sus, să ne lovim de greutăți, să le depășim, apoi să profităm de binele dobândit, ca după o perioadă să observăm că parcurgem din nou aceleași etape, doar situațiile sunt diferite.
Toate aceste caracteristici par a fi specifice doar pentru unii indivizi, care-și analizează mai atent soarta, care văd mai mult viața-n gri, decât în roz, iar pe ceilalți îi percep mereu fericiți și încântați de destin.
De obicei, acești oameni pentru a-și alina necazul și pentru a se resemna în fața acestuia, recurg la vechiul proverb, pe care nu l-au inventat ei, ci l-au moștenit de la strămoși cu o semnificație și mai adâncă, cum că de soartă nu poți fugi, iar răul, cât și binele dacă are a se întâmpla – se întâmplă, căci așa a fost prestabilit cu mult înainte de a veni noi pe lume:Ce׳ĭ e scris omuluĭ, în frunte-ĭ e pus.
Creangă, Pov. P. 82$220.–
Teodorescu, elev. Inv. prin T. Speranță.
Devisă fatalistă Sόrta fie-căruĭ om e stabilită maĭ dinainte și nimic nu o pόte schimbὰ.
Ovidiana 