Constatări fundamentate de „Proverbele Românilor”, Vol. II
Suntem în preajma unei mari sărbători, sărbătoare în care slăvim numele Femeii care ne-a oferit viața – mama, care ne-a umbrit cu povești copilăria – bunica, care și-a împărtășit secretele – sora, care mereu va rămâine copil – fiica și Celei care acceptă să întemeieze o familie – soția.
În numele unei singure Femei încape o întreagă lume, pentru că ea e unică, originală și cu caracter adaptabil oricărei situații, ea privește totul cu seninătate, cu răbdare și iertare.
Nu în zadar, un vechi proverb zice:
Femeia cinstită este corόna bărbatuluĭ.
Semin. Buc.Cl.VII prin P. Gârboviceanu, prof.
Acest proverb, deși are conotație biblică, este mai rar întrebuințat, cu toate că reliefează chipul femeii vrednice, femeii onorabile, căreia i se atribuie metaforic coroana, nu a împăratului, ci a bărbatului pe care-l îngrijește și-l iubește necondiționat, în această grijă nestrămutată trece și gospodăria care își are lucrurile ordonate, semn că Femeia e harnică.
Din acest considerent, dragi bărbați, aveți grijă de coroană și fiți atenți la zicerea biblică: Cel ce aǔaflat muĭere bună, aflat-aǔ darurĭ și aǔ luat de la Domnul îmblânḑire. – Parem. Solom. XVIII, § 22. Biblia 1688.
Ovidiana 