Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. II (pag. 131 -133) de Iuliu A. Zanne, București, s.a.
FATA 5
1. A fi fată la cap.
A’și fi perdut fecioria. Umblă cu capul gol, ca fetele, ar trebui însă să se îmbrobodescă ca muierile.
2. Sunt multe fete îngreunate.
a) Se dzice când tot de odată plouă și sorele lucesce.
b) Sunt mulți omeni cari în față, ți se arată într’un fel și în inima lor au alt ce-va, întocmai ca și unele fete cari, în față se dau de fete mari, pe când în fapt ele sunt muieri gole.
3. A fi fată în flore.
Adică fată mare.
4. Patru-dzeci de ani îmi pare/ De când sunt fată mare .
Se dzice fetelor remase ne-măritate.
5. Are popa șepte fete, tote stau să fete.
Se dzice despre fetele cu rea purtare.
6. A fi ca fata ne-măritată.
A fi fără nici un rost în lume.
7. A eși fătătău înaintea cui-va.
Cu îndrăznelă, ca o fatră care a perdut ori-ce rușine.
Ovidiana 