Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. II (pag. 122 -125) de Iuliu A. Zanne, București, s.a.FATA 1
1. Fetile mari, numai după urși nu merg.
a) Fetele se mărită, nu după plac, ci după poruncela, după cuviința, după vroința părinților, așa că numai urși nu le pune înainte la măritiș.
b) Arată cât de mult rîvnesc fetele la căsătorie, precum și mintea lor cea slabă, care le lasă a fi înșelate de ori și cine.
2. Nici mărgea ne-nșirată, nici fată ne-măritată (A. Pann).
a) Se dzice spre mângâierea fetelor ce întârdzieză a se mărita, aretând că nu trebuie să se deznădejduiască.
b) Într’un mod mai general, când cineva dzice că un lucru este peste putință de făcut , și el este forte ușor, și’l pote face ori și cine.
3. Fată mare, minte n’are.
Fetele n’au minte, căci ori cine le pote înșela.
4. Cu gogoși de fată mare nu se fac oue roșii.
Cu minciuni nu se face nici o trebă; nu poți face ca faptele tale să fie credzute.
5. Fata dacă ‘mbetrânesce, pune pae și-o pârlesce.
Căci și-a pirdut toți nurii.
6. După ce trece dulcile, șed fetele ca curcile.
După ce trece vremea în care fetele așteptă pețitorii, ele se întristeză, c’au remas ne-măritate.
7. Cine are fete multe, însoră mulți măgari (Iord. Golescu).
Adică le dă după ori-cine se întîmplă, fie cât de proști.
8. Cine are fete multe, se închină la ori-cine (Iord. Golescu).
Ca să le potă mărita.
Ovidiana 