Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol.III, de Iuliu A. Zanne (pag. 54-57). București 1899
Cămașa
1. Cămașa, fie cât de supțire, acopere rușinea.
a) Adică mintea, cât de puțină, acopere greșalele (Golescu).
b) Haina, fie cât de rea, în lipsă de alta, e bună.
2. Nu da cămeșa pentru altu, ca tu să rămâi în pelea golă.
Să dai, dar să mai opresci și pentru tine.
3. Pruncul se nasce în pele golă, alții dau cămașa pe el.
Când unul capetă de la alții sau se înalță cu ajutorul altora.
4: Cămașa veche umbli să o cârpesci și mai reu o spargi (Anton Pann).
Betrânul bolnav, când cauți a’l vindeca.
5. În care cămeșă s’a măniet într’aceea s’a desmânia (I. Creangă).
a) Arată nepăsarea nostrăfață de superarea altuia.
b) Când cine-va se superă și n’avem ce’i face , pentru ca să’i trecă superarea.
6. Cămașa e mai aprope de piele (pele).
Cămașa e mai aprope de pelea omului.
7. Mai aprope cămașa de cât anteriul (Golescu).
a) Adică mai mult n’e milă de noi de cât de cei-l-alți.
b) Derudă de cât de străin etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s