Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII de Iuliu A. Zanne, București, 1901(pp 258-280).
LAUDĂ
1. Laudele pe hârtie, iară hulele pre table de aramă se scrie (D. Cantemir).Căci, din fire, muritorilor acesta este dată, ca binele pre lesne, iară reul cu anevoie, se uită (D. Cantemir).
2. La laudă mare nu merge cu sacul.
3. Lauda de sine pute. (Anton Pann)
4. Lauda de sine pute/ Ca vinul reu din bute.
5. Lauda de sine/ Nu mirose bine.
6. Lauda de sine nu mirose a tămâe.
7. Lauda în față e jumătate ocară.
Căci nu pote fi de cât o lingușire, aretând și prosta părere pe care o avem de cel pre care’l lăudăm într’un mod atât de grosolan.
8. Lauda nu’i cu bani
a) De aceea unii laudă cu rost și fără rost.
b) Trebue să o meriți și nu o poți cumpera.
Ovidiana 