Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Istria și Macedonia, vol. VII de Iuliu A. Zanne, București, 1901.
Steaua
1. Ia cădzut steaua (V. Alecsandri).
a) Adică a murit.
b) S’a nenorocit, s’a stins, și-a pierdut mărirea
c) Și-a pierdut sprijinitorul.
2. I s’a stins steaua (S. Marian).
Adică a murit.
3. A nu ave stea pe cer (S. Marian).
Nu are ce mai aștepta pe pămînt, i s’a curmat tot binele și fericirea.
4. I s’a întunecat steaua (S. Marian).
a) Îl amenință o nenorocire mare.
b) Îi merge reu; a pierdut vaza și cinstea ce a avut până aici.
5. A fi vai de steaua cui-va (I. Creangă).
a) Adică vai de viața lui; dzice omul necăjit sau care se află într’un mare pericol.
b) Amenințare, sub forma dată de Creangă.
6. A fi cu stea în frunte (A. Alecsandri).
Adică om însemnat, ales, cu putere, menit pentru ceva mare.
7. S’a născut cu stea în frunte.
E om cu noroc, o să ajungă departe.       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s