Semne de carte și biblioteci
Andrei Lupan s-a născut la 15 februarie 1912 în satul Mihuleni, raionul Rezina, într-o familie de țărani.
Este absolvent al Școlii Agricole din Cucuruzeni (1929) și al Școlii de Viticultură din Chișinău (1934). În 1935 devine student al Facultății de Agronomie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași cu sediul la Chișinău. A absolvit Institutul Agricol din Chișinău (1941). În anii celui de-al Doilea Război Mondial, a colaborat cu Comitetul Moldovenesc pentru Radiodifuziune și cu ziarul Moldova Socialistă, evacuate la Moscova. După 1945, a exercitat funcțiile de președinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.M. (1946-1962), secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1954-1971), președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1963-1967), locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1967-1971). Până la sfârșitul vieții se consacră muncii de creație.
Debutează cu poezia Biografie în 1932 pe paginile ziarului bucureștean Adevărul literar și artistic, după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. Câteva articole publicistice publicate în anii studenției  denotă orientarea democratică a tânărului scriitor, tendința de încadrare plenară în problematica vieții și atașamentul față de frământările și năzuințele oamenilor muncii spre o viață mai bună. Creația literară de după 1945, reflectată în volumele Poezii (1947); Întrare în baladă (1954); Haz și necaz (1957); Meșter-faur (1958); Frate al pământului (1962); Versuri (1962); Legea găzduirii (1966); Cărțile și răbojul anilor (1969); Scrieri (în 3 vol., 1973); Gromovnic (1973);Magistrale (1976); Versuri (1982); Frate al pământului (1986); Scrieri (în 2 vol., 2002) ș.a. ilustrează autenticitatea talentului și multitudinea preocupărilor artistice și intelectuale ale autorului, orientat cu fidelitate spre tradiția clasică verificată și confirmată de experiența mai multor generații de mânuitori ai condeiului, conturând astfel chipul unui poet de largă respirație epică, în creația căruia oamenii și meleagul natal se prezintă în autentica lor haină pământească. Scriitorul reflectă în creațiile sale evenimente importante din viața satului moldovenesc din perioada dintre cele două războaie mondiale, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și din anii postbelici, cu tot frământul și zbuciumul lor dramatic, intersectând mentalitatea profund țărănească și tiparele vii ale creației populare cu lecturile și asimilările valorilor naționale și universale, fapt care imprimă scrisului lupanian o notă și un specific aparte. S-a manifestat și în calitate de traducător al unor opere de valoare din patrimoniul literar universal, prezentând versiuni în limba maternă din W. Shakespeare, A. Pușkin, M. Lermontov, N. Nekrasov, T. Șevcenko, M. Gorki, V. Maiakovski, A. Tvardovski, N. Tihonov, A. Prokofiev, E. Mejelaitis ș.a. A participat permanent la toate activitățile de amploare ale A.Ș.M., evidențiindu-se mai cu seamă în cadrul Secției de Științe Socioumane. A pledat pentru valorificarea patrimoniului cultural și literar, pentru promovarea valorilor autentice naționale. S-a manifestat ca publicist cu profunde și curajoase viziuni estetice, culturale și sociale (eseurile despre M. Eminescu, I. Creangă, T. Arghezi, despre procesul literar contemporan, despre limba literară etc, înmănuncheate parțial în culegerea Cărțile și răbojul anilor, (1969), etc.
I s-au conferit titlurile de Scriitor al Poporului din R.S.S.M. și de Erou al Muncii Socialiste. A fost distins cu Premiul de Stat al R.S.S.M., Premiul de Stat al U.R.S.S., decorat cu ordinele „Lenin” și „Drapelul Roșu de Muncă”
P.S. cărți pe raft: Scrieri în 3 vol. (Chișinău, 1973); Intrare în baladă (Chișinău, 2007).

CÂNTEC TÂRZIU

Dorul care l-ai pierdut
nu-l mai căuta-n trecut,
pe sub colburi de demult.
Bine că s-a dus vrăjit
pe cel deal înamurgit
poleit cu ploi de-argint.

De-l mai vede-n ceas târziu
cerul verii siniliu
printre lanuri mari de grâu.
Vin şi tu pe drum de noapte
lângă spice, lângă şoapte
singur în singurătate.

Vin de veghe să rămâi,
pune-ţi snopii căpătâi,
să-l aştepţi ca-n noaptea-ntâi.
Poate ochii lui de foc
te-or găsi într-un noroc,
cu tăcerea la un loc.

Poate geamătul lui greu
cu părerile de rău
vor veni la capul tău.
Tu cunoaşte-le pe toate
lângă zvonuri, lângă plante,
lângă stelele înalte,
singur în singurătate.

1961 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s