Semne de carte și biblioteci
Elena Ghirvu-Călin (n. 16 ianuarie 1944 la Bahna, județul Neamț) este o scriitoare româncă, membră a Uniunii Scriitorilor din București.
Fiica lui Ioan și a Margaretei Ghirvu, născută Dobrovici, Elena Ghirvu-Călin a urmat școala elementară și apoi Liceul Vasile Alecsandri din Bacău, pe care l-a absolvit în 1961. În 1962 devine studentă la Facultatea de Filologie a Universității din București, unde obține diploma de licență în 1967. În același an se căsătorește cu Liviu Călin. Pentru o scurtă perioadă lucrează în presă. Publică în revista pentru copii Cutezătorii, povestiri și interviuri. Se mută mai apoi la cotidianul Munca, dar nici aici nu rămâne prea mult timp. Publică articole incisive despre relațiile mizere din fabrici și după nici un an de activitate renunță și la acest loc de muncă.
Debutează în revista Luceafărul în primăvara lui 1966 cu două povestiri scurte de factură impresionistă. Continua să colaboreze la revistele Luceafărul, Amfiteatru, Viața Românească publicând schițe și povestiri. În 1968 debutează la Editura pentru Literatură cu două micro romane: Liliacul cânta în surdină și Ars Amandi.
A murit pe 2 Mai 2013 în vârstă de 69 de ani.
P.S. cartea de pe raft: Liliacul cîntă în surdină. Ars Amandi (București, 1968)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s