Semne de carte și biblioteci

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, la 10 octombrie 1872 este exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului).Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiotescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău.
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași, la doar 52 de ani împliniți.
P.S. : Creanga Opere Oeuvres, Bucarest,1963; Ион Крянгэ Опере (Chișinău, 1972); E. Călinescu Ion Creangă (București, 1973); Крянгэ вушник верде (Chișinău, 1987); Ivan Turbincă și alte povești (București, s.a.); Bojdeuca „Ion Creangă” (Iași, 1987); Dănilă Prepeleac (București, 1991); Popa Duhu și alte povești (București, 1991) Povești (București, s.a.); Amintiri din copilărie (București, s.a.); Texte comentate: Harap-Alb (București, 1983); Povestea lui Harap Alb (Chișinău, 1996); Povești (București, 2002);  Opere (București, s.a.); 5 povești (Iași, 2003); De la Ion Creangă moștenire (Chișinău, 2007); Избранное (Кишинев, 1957); Избранное (Кишинев, 1977); Воспоминания  детства (Кишинев, 1988); Белый Арап (Кишинев, 1989)  ș.a.

Naşterea Mântuitorului

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.
Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.
Din slăvi un înger coborî:
„Fiţi veseli” – îngerul le-a spus
„Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”
Păstorii veseli, în oraş
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.
Nici leagăn moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Isus Christos.
El, Fiul Domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s