Semne de carte şi biblioteci

Scriitorul Mircea Dinescu a declarat pentru Mediafax că Adrian Păunescu a fost „un perso­naj complex”, care a avut un destin dramatic, pentru că şi-a subminat destinul de scriitor. „Eu am debutat în ’68, când Adrian Păunescu era marea speranţă a generaţiei de după Nichita Stănescu. În mod curios, el şi-a început cariera scriitoricească certându-se cu Nicolae Ceauşescu, având curajul să polemizeze cu Nicolae Ceauşescu, fapt care l-a înfuriat foarte tare pe acesta şi a trebuit să intervină Zaharia Stancu. Din păcate, din cearta asta s-a iscat o mare iubire”, îşi aminteşte Mircea Dinescu.

„Sigur că Adrian Păunescu este un perso­naj complex. Trăia în două lumi. În timp ce scria poezii cu Ceauşescu, scria şi elegii. Cred că el va rămâne în poezia românească pentru poeziile sale cu tentă bacoviană. Destinul său e absolut dramatic, pentru că poetul Adrian Păunescu şi-a subminat destinul de scriitor. Şi-a acoperit gingăşia cu care-l înzestrase natura cu materia care deborda din el”, mai spune Mircea Dinescu.

Deşi timp de 20 de ani Mircea Dinescu şi Adrian Păunescu nu şi-au vorbit, s-au împăcat în urmă cu doi ani, la Cetate. „Cu o zi sau două înainte să se fi internat, m-a sunat şi mi-a spus: Mircea, mi-e dor de ce ai fost odinioară. M-a impresionat, cred că îi era dor de el însuşi, când fusese o mare speranţă a literaturii române”, a spus Mircea Dinescu.

Sursă: Jurnalul.ro Observator
Lemn de foc
Şi va veni o vreme, când toate se vor spune
Ş ice-i banalitate va deveni minune,
Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare
Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Şi ca să-mi fie bine, eu cred că e mai lesne,
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă să capăt rădăcină…
Şi când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură…
Tu însuţi mă vei pune pe foc, cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă, voi fi din nou cu tine.
Şi n-ai să ştii probabil, prin crivăţul de sânge,
De ce se uită focul în ochii tăi…şi plânge
Adrian Păunescu

P.S. Din colecția noastră:
De la Bârca la Viena și înapoi; Fântâna somnambulă; Într-adevăr; Manifest pentru sănătatea pământului; Poezii cenzurate; Sub semnul întrebării; Trilogia căruntă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s