Semne de carte şi biblioteci

Dramaturgul, poetul, ziaristul Tudor Muşatescu s-a născut la 22 februarie 1903, în comuna Matău de lângă Câmpulung-Muscel, judeţul Argeş. Era fiul unui avocat, primar de Câmpulung şi prefect de Argeş. A învăţat la Gimnaziul „DinicuGolescu” din Câmpulung–Muscel şi în timpul primului război mondial, familia s-a mutat la Iaşi, apoi la Bucureşti.În 1924 a absolvit Facultatea de Drept și Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti. A scris încă din perioada liceului în revistele pe care însuşi le-a fondat „Ghiocelul”, „Zori de ziuă”, „Muguri”. A colaborat la Revista copiilor și tineretului („România”, „Scena”). A debutat în 1923 cu piesa de teatru „Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză şi jucată la Paris. Dupăabsolvirea universităţii a fost o perioadă profesor, dar a renunţat. În 1926 publică la Câmpulung-Muscel primul volum de versuri „Vitrinele toamnei”. Ca umorist a debutat cu volumele „Nudul lui Gogu” (1927) şi „Ale vieţii valuri” (1932). S-a căsătorit cu Edith Heckter, de care a divorţat în 1935. L-a consacrat ca mare dramaturg piesa „Titanic Vals” (1932). A colaborat cu regizorul Sică Alexandrescu la scrierea câtorva piese ca „Figura de la Dorohoi”, „Sinaia la domiciliu”, „Birlic”, „Teoria cocoşului”, etc. A tradus din operele unor dramaturgi străini, a realizat adaptări după piese de teatru romaneşti sau străine. A fost inspector general al teatrelor, a condus împreună cu Maria Filotti Teatrul din Sarindar, a înfiinţat teatre particulare Teatrul „C.A. Rosetti”, „Teatrul Nostru”, „Colorado”, „Roxy”). În 1935 apublicat romanul “Mica publicitate”. S-a căsătorit în 1939 cu actriţa Kitty Gheorghiu de la Teatrul Naţional şi au avut un fiu. Pentru soţia sa a scris piesa „Madona „(1947). A publicat volumul de aforisme „Fiecare cu părerea lui” (1970). Tudor Muşatescu a murit la 4 noiembrie 1970 în Bucureşti, la 67 de ani. 
P.S. Din colecția noastră: „Titanic Vals” (Buc. 1983); „Doresc ca micili mele rândulețe…” (Buc. 1990).

Soţia ideală

I – Să nu fie mai deşteaptă decât bărbatul; cel mult cât el!
II – Să iubească pe prietenul acestuia.
III – Să aibă o ocupaţiune, în casă sau în afară de ea.
IV – Să-i placă meseria soţului ei, nu numai în ziua de leafă sau de încasări.
V – Să nu se certe cu servitoarele.
VI – Să nu spună niciodată că i-ar plăcea să aibă lucruri pe care soţul să nu i le poată oferi.
VII – Să nu vorbească de „norocul” celorlalte în căsnicie.
VIII – Să fie exactă la întâlnirile cu soţul şi să nu-l facă să aştepte îmbrăcat, când pleacă împreună de acasă.
IX – Să nu vorbească franţuzeşte cu el, în magazine, dacă nu ştie bine.
X – Să nu cicăle. Mai ales, să nu cicăle. Absolut obligatoriu să nu cicăle…


* * *

Ce faci, inimă pustie,
cu pereţi de igrasie,
când, în timp,
tic-tacu-ţi scurmă
ca un ceas rămas în urmă.

Ce vrei, inimă a mea,
părăsită şi bătrână
ca o apă de fântână
de unde nimeni nu bea!

Fostă „inimă albastră”,
anii ţi-i socoţi în gând
stând ca proasta la fereastră
ca s-o vezi măcar trecând.

O! şi ce n-ai da odată
s-o cuprinzi tu cu putere
şi s-o legeni ca pe-o fată
şi s-o frângi ca pe-o muiere!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s