Semne de carte și biblioteci

Ioan Alexandru, născut  Ion Șandor la 25 decembrie 1941 la Țopa Mică, județul Cluj, a fost poet, publicist, eseist, și om politic român.  În 1962 se înscrie  la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la București, unde absolvă studiile filologice în 1968. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1960). În cursul studenției a fost redactor la revista “Amfiteatru”. Obține o bursă Humboldt în Germania, recomandată de filosoful Heidegger, de asemenea urmează cursuri de specializare în filosofie, teologie, filologie clasică (limba și literatura greacă și ebraică), istoria artei.
A întreprins călătorii de studii în Italia, Spania, Grecia, Israel. Și-a susținut teza de doctorat: “Patria la Pindar și Eminescu” în 1973. A ținut seminarii de poezie comparată și cursuri – de limba și civilizație ebraică veche la Universitatea din București și de spiritualitate bizantină la Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu”. Din 1964 Ioan Alexandru este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1979 este membru al Uniunii Internaționale de scriitori Die Kogge. A fost premiat de societatea japoneză Soka Gakkai pentru promovarea valorilor morale. 
După revoluția din 1989 a fost om politic și parlamentar din partea PNȚCD.
În noaptea de 21 Decembrie 1989 la București, poetul Ioan Alexandru a purtat Crucea și Icoana Mântuitorului Iisus Hristos printre soldați, răniți și participanți la Revoluție, din Piața Romană pâna în Piața Unirii.
Pentru fapta sa unică din întreg lagărul comunist, pentru curajul, rezistența și mărturia creștină de care a dat dovadă în timpul regimului ateo-comunist și ca semn de recunoștință, poetul Ioan Alexandru a primit din partea Congresului SUA  drapelul american „Old Glory”, ce a stat pe Clădirea Congresului SUA  în data de 31 August 1993, în cinstea României. Ioan Alexandru este co-fondator al Grupul de Rugăciune dinParlamentul României și fondatorul Mișcării Pro Vita.
A decedat la 16 septembrie 2000, acum 14 ani, în orașul Bonn din Germania.

 August
Se schimbă frunzele-n păduri
Creştetul verde-ncepe să pălească
Se-ntâmplă-n vieţuirea tuturor
Un fel de împăcare nelumească
 
Începe toamna ceţurile-n zori
Întârzie să plece de pe ţară
Ştergare uriaşe atârnă de stejari
Şi-i foarte frig pe lumea din afară
 
Toate se-ntorc de-acum spre miezul lor
Columba strigă apele pe nume
Sâmburul lin de milă legat interior
Şi-arată faţa rece către lume

 P.S. Opera lui Ioan Alexandru poate fi studiată la Biblioteca Ovidius din șosiaua Hâncești a capitalei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s