Tudor Gheorghe este un poet, actor si cântăreț român născut într-o familie de țărani. Copilăria, dar mai ales adolescența, i-au fost dificile. Tatăl, cântăret la biserică, a fost arestat si deținut politic la Aiud. In perioada comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe opreliști din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluția română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1979, i-a fost interzis să concerteze imediat după premiera spectacolului “Pe-un Franc Poet”. După revoluție, Tudor Gheorghe a revenit în forță.
În 1966 absolvește cursurile Institutului de Teatru din București, clasa de actorie și este angajat la Teatrul Național din Craiova. La 21 de ani devine unul dintre cei mai tineri actori din țară. Joacă roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului.

În 1969, după trei ani de studiu asiduu, a ieșit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curțile dorului””, cu poezia poeților Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu. Dupa alți doi ani de studii aprofundate, facute la Institul de folclor din București a urmat al doilea recital – „Șapte Balade”. Până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat 22 spectacole de muzică și poezie.


În 2006, Tudor Gheorghe a susținut la Sala Palatului o serie maraton de concerte, intitulată „Săptămâna Risipitorului de Frumuseți”. Iar la sfârșitul anului, are locpremiera spectacolului „Calvarul unei Inime Pribegi”, cu cântece din anii 1930. 

Spectacolul este dedicat singurei regiuni din această țară care a fost sub mai multe imperii. Muzica este mai puțin cunoscută, culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută doar în limba germană.

Astazi Tudor Gheorghe iși continuă cariera incepută în 1966, susținând în continuare recitaluri și interpretând roluri pe scena Naționalului craiovean.

Salcâmii

Au înnebunit salcâmii
De atata primavară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară

Si l-au scos de dimineață
Alb și încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă

Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată

Păsările aiurite
Îsi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele

S-a-mbătat padurea verde
Nu mai e așa de calmă,
Ține luna lunguiață
Ca pe-o inimă în palmă

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei sa fiu cuminte?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s