Prima zi” de Marc Levy – romanul-enigmă

         „Există o legendă, care spune că un copil aflat în pântecele mamei, cunoaşte totul despre misterul Creaţiei, de la începutul lumii, până la sfârşitul timpului. La naştere, un mesager trece pe deasupra leagănului său şi îi pune un deget pe buze, pentru ca el să nu dezvăluie niciodată secretul care i-a fost încredinţat – secretul vieţii. Degetul, care şterge pentru totdeauna memoria copilului, lasă un semn. Acest semn, îl au toţi oamenii deasupra buzei superioare, cu excepţia mea.
         În ziua în care m-am născut, mesagerul a uitat să mă viziteze şi eu îmi amintesc totul …”
         Această legendă, care este un fel de laitmotiv al romanului „Prima zi” de Marc Levy inspiră, captivează, seduce.
         De prin  clasa a opta, pe când eram mare fan al operei lui Jules Verne, nu am prea citit romane de aventuri (cu excepţia unuia, care mi-a nimerit întâmplător în mână anul trecut – e vorba de „Cel rătăcit” de Aurelian Silvestru). Mă plictiseau şi după câteva pagini, îmi pierea interesul pentru lectură. Le-am evitat cu insistenţă până nu demult, când am luat de pe rafturile bibliotecii romanul „Prima zi”, de Marc Levy. Am fost tentată mai mult de numele autorului, despre care auzisem foarte multe şi pe care tot intenţionam să îl lecturez. Denumirea cărţii a venit ca un element complementar la ceea ce era până în acel moment: MARC LEVY – un fel de dimensiune necunoscută, din care apucasem să citesc aleatoriu fraze pline de sens care se potriveau cu starea mea de spirit şi care produceau un efect de ecou în mintea mea, în care LEVY era motivul principal. Căutam romanul „Unde eşti?”, dar datorită unui cititor mai harnic care îl luase înaintea mea, am optat pentru „Prima zi”. Când am făcut alegerea, nu ştiam încă ce mă aşteaptă. Numele mi se asocia cu mult mister, iar întrebarea cu care autorul dă start unei aventuri de zile mari – „Unde încep zorii?” – îmi spunea un singur lucru – magie. Aşezată confortabil în fotoliu, am început călătoria alături de cele două personaje – Keira şi Adrian – protagoniştii unei poveşti de dragoste ce părea uitată, pe care viaţa îi aduce din nou împreună pentru atingerea unui scop comun şi pentru rezolvarea unui mister. Ea este arheolog, el – astrofizician. Până şi cuplul profesional pe care aceştia îl formează ne duce cu gândul la necunoscut, la cosmic, la cunoaştere, la sete de descoperire. Acţiunea romanului este concentrată în jurul unui pandativ, care îi este făcut cadou lui Keira în Etiopia, unde aceasta face săpături arheologice pentru a găsi primul om. Pandativul, care mai are câţiva „fraţi gemeni” împrăştiaţi în diferite colţuri ale lumii, are iniţial proprietatea unică de a reflecta bolta cerească de acum 400 de milioane de ani şi, se pare că, datează tot din acea perioadă. Alipite, aceste pandative proiectează un filmuleţ despre indicii care ne-ar ajuta să înţelegem de unde provenim. Străbătută de un mister continuu, de surprize care apar la fiecare câteva rânduri, romanul lui Marc Levy nu te lasă să respiri. Alături de personajele principale, străbaţi lumea, având pe urmele tale agenţi secreţi care vor să te oprească să faci o descoperire care ar putea bulversa o lume întreagă. Paris, Londra, Amsterdam, China, Grecia, Etiopia, Birmania, Chile – treci prin toate cu o viteză fulgerătoare, căci paginile se răsfoiesc parcă singure. O carte care, în opinia mea, merită citită, care mi-a captat atenţia şi m-a făcut curioasă. Pe lângă acţiunea sa formidabilă, „Prima zi” te documentează (destul de amănunţit, aş zice eu) despre călătoriile primelor civilizaţii, despre manuscrise de o valoare incontestabilă, despre specificul lumii orientale şi exotice. Un roman-enigmă. O enigmă-documentar. Finalul, încărcat de tragism, te motivează să-i citeşti şi a doua parte, intitulată „Prima noapte”, în care magia şi misterul par să se accentueze.
         Menţionam mai devreme despre romanul „Cel rătăcit” de Aurelian Silvestru. O menţiune intenţionată, recunosc, provocată de amalgamul de sentimente aproape identice pe care le-am trăit în timpul lecturii acestor 3 romane (acum iau în calcul şi „Prima noapte”). În fond, mesajul pe care îl transmit ele este acelaşi – orice descoperire ştiinţifică, capabilă să zdruncine credinţa umanităţii într-o forţă superioară, nu trebuie dusă la bun sfârşit. Nu pentru că nu am merita să ştim unele lucruri, ci pentru că aceasta ar „dezrădăcina” concepţia de bine şi de rău, ar distruge încrederea într-o viaţă mai bună şi ne-ar lăsa pustiiţi, săraci în suflet şi neputincioşi în faţa unei lumi ce se mişcă în ritmuri nebune.
         „Unde încep zorii?” şi „Cine a fost primul om?” – două întrebări-vise transformate într-o linie a vieţii pentru personajele romanului, două fragmente care au fost fundamentul creării a două destine, menite să devină unul singur. Scăldat în aventură şi în excepţional, „Prima zi” este, înainte de toate, o mare poveste de dragoste. 

Mihaela Raileanu,
cititor Biblioteca „Ovidius”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s