Alina Condur este născută în 1991, în satul Drăgănești, raionul Sîngerei. A absolvit Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” din satul Drăgănești, în prezent este studentă la Universitatea de Stat din Tiraspol, Facultatea de Filologie . Pasionată de lectură fiind, este o membră activă a clubului „Tinere talente” de la filiala «Ovidius». Alina adoră poezia, şi vrea să împărtăşească cu noi rodul creaţiei literare. După cum afirmă că poezia pentru ea este metafora dorului, să-i ascultăm vocea şi să încercăm să o susţinem lecturând aceste poezii.
Patria
Patrie mîndră, strop de lumină
Iubesc a ta apă curată și lină,
Iubesc albăstreala cerului fină
Patrie mîndră, strop de lumină.
Patrie dulce, glas de vioară
Iubesc al tău nume ce mă-nfioară,
Iubesc limba ce dușmanii o doboară
Patrie dulce, glas de vioară.
Patrie dragă, măicuță bătrînă
Iubesc a ta doină ce mă alină,
Iubesc și obrazul tău, neagra țărînă,
Patrie dragă, măicuță bătrînă.
Ea e țara mea cea sfîntă
Ce m-așteaptă-n prag cu dor
Unde mierea dulce cîntă
Ca un murmur de izvor.
Mama
Nu e om și nu-i ființă
Fără mamă și credință,
Fără patrie nu-i om;
Fără frunză nu e pom.
Mama-i mîngîierea noastră
Mama-i ca o floare-n glastră.
Ea mereu ne dă povață
Şi ne-arată drumul în viață.
Harnică și silitoare
Ea mereu are răbdare,
De cu seară pînă-n zori
Ea e floare printre flori.
Mama-i aerul ce-l respirăm
De la ea multe-nvățăm,
E pămîntul ce-l pășim
Şi căldura cu care-nflorim.
Visele ne le-mplinește
Ascunde lacrimi și zîmbește,
Ea cu noi totul împarte
Ne apără și ne dă dreptate.
Ochii ei ca două stele
Sînt bucuria vieții mele
Ea e zi de sărbătoare
Şi mereu o alinare.
Mama-i lucru cel mai sfînt
Pe acest întreg pămînt,
Şi-n această lume mare
Tot copilul mamă are.
Ovidiana 