VICTOR TELEUCĂ – POETUL DIN VIITOR
(19.01.1932 – 12.08.2002)

Poet, eseist, traducător, pedagog, publicist, filosof al culturii – Victor Teleucă este o figură polivalentă şi inconfundabilă în cultura noastră atât prin modul original de a recepta lumea din jurul şi din interiorul nostru, cât şi prin capacităţile analitico-filosofice neordinare de a interpreta această lume.
Publică versuri din anul 1949. Debutează editorial cu poemul „Răscruce” în anul 1959. Urmează volumele de poezii şi poeme: La ruptul apelor (1960), Nelinişti (1963), Din patru vânturi (1964), Insula cerbilor (1966), Îmblânzirea focului (1971),Momentul inimii (1975), Încercarea de nu muri(1980)Întoarcerea dramaticului Eu (1983). Nu a ţinut niciodată să-şi afişeze cu ostentaţie valoarea şi faptul că a fost redactor-şef la câteva publicaţii importante, pe care le-a onorat cu profesionalism, determinându-l, probabil, să intre într-o tăcere frustrantă, pentru moment, dar care s-a dovedit a fi benefică în perspectiva timpului. Volumele de versuri, analize şi meditaţii care au urmat: Piramida singurătăţii, Introspecţii (2000), Ninge la o margine de existenţă (2002), cât şi ediţiile apărute postum: Improvizaţia nisipului, Aventura imaginaţiei, Nelinişti (2006) – adâncesc cadrul analitico-filosofic al autorului pornit pe valurile culturilor şi civilizaţiilor de secole şi milenii.
Unul din tezaurele sfinte ale unui popor e, desigur, limba maternă. Victor Teleucă e printre scriitorii moldoveni, care foarte devreme au conştientizat acest lucru. Deja prin anii 60-70 ai secolului trecut el venea, în spiritul tradiţiilor lui A. Mateevici, cu reflecţii şi versuri de înaltă factură civico-poetică, consacrate acestui subiect veşnic şi actual, lăsându-ne moştenire tulburătoarea poezie „O altă limbă mai frumoasă nu-i”.
(Extras din cartea: Haralambie Corbu. Faţa ascunsă a cuvântului. Ch., 2007).

Având o temeinică pregătire estetico-filosofică, Victor Teleucă cultivă o poezie meditativ-modernă prin excelenţă: el priveşte la lume cu ochi de filosof, o gîndeşte ca un filosof, o interpretează ca un filosof, o esenţializează în sentinţe general- umane ca un filosof. Este poetul moldovean cu cea mai conturată şi nuanţată perspectivă filosofică asupra existenţei umane trăite pînă la rădăcini în momentele ei de vârf.
(Extras din: Mihail Dolgan. Nevoia de monolog cu sine şi metafizicul. În: Victor Teleucă – un hreaclitean transmodern. Ch., 2010)

La aniversarea de 80 de ani a acestui maestru al cuvântului propunem o trecere în revistă a ediţiilor scriitorului, pe care cititorii le pot împrumuta din colecţiile bibliotecii „Ovidius”, prezentate publicului în expoziţia „ Victor Teleucă – poetul generaţiei de aur”.


Teleucă, Victor. Piramida singurătăţii: Introspecţii. – Ch. : Cartea Moldovei, 2000. – 256 p. Avem ceva al nostru pe care nu îl posedăm dar care ne ţine în picioare. Acest laitmotiv al unei poezii a maestrului străbate eseurile, versurile şi cugetările incluse în volumul dat. Introspecţiile poetului ne prezintă: Încercarea de a trăi momentul, Tandemul râs-plâns, Taina icoanei pe sticlă, Ultima poezie, Ce vrea să zică vorba, etc.

Teleucă, Victor. Ninge la o margine de existenţă : Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine. – Ch. : Cartea Moldovei, 2002. – 308 p. În nota de la începutul ediţiei „Victor Teleucă, lirosoful” academicianul Mihai Cimpoi ne indică că prezentul volum este rodul unei întregi Vieţi devenită Poezie şi Filozofie, un emoţionat dialog al Poetului cu Poetul însuşi. O să reproducem un mic fragment din „Albe sonate de transfigurare”: Ninge! Ninge peste câmpiile sufletelor noastre arate de plugul nădejdii şi semănate de mâna aceleiaşi nădejdi cu sămânţă de aleasă nădejde să crească din sufletele noastre holda nădejdii omeneşti de totdeauna cu omniprezenţa ei purificatoare şi dătătoare de noroc.

Teleucă, Victor. Decebal : [poem]. – Ch. : Universul, 2003. – 38 p. : il. După cum apreciază academicianul Mihai Cimpoi, în acest poem dramatic autorul ne vorbeşte ca un liric -filosof care ne spune: suntem plăsmuiţi din fiinţa strămoşilor care se aud din vremurile demult trecute. În acest poem poezia s-a contopit cu istoria, filosofia şi muzica, fiind scris la propunerea compozitorului Tudor Zgureanu şi a servit drept libret pentru opera cu acelaşi titlu al acestui compozitor. Astfel, după cum remarcă însuşi Victor Teleucă, el a materializat în cuvinte ceea ce l-a frământat pe compozitor un timp îndelungat.

Teleucă, Victor. Momentul inimii. – Bucureşti : Litera Int. ; Ch. : Litera, 2003. – 436 p. – (Col. Biblioteca şcolarului). Volumul este o culegere a ciclurilor de versuri aranjate în mod tradiţional în cronologia apariţiei editoriale: Îmblânzirea focului (1971) ; Momentul inimii (1975) ; Piramida singurătăţii (2000), Ninge la o margine de existenţă (2002). Cititorul va mai afla date biografice despre viaţa poetului din „Tabelul cronologic” inclus în carte şi aprecieri ale activităţii sale literare date în referinţele istorico-literare de către Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, Eliza Botezatu, Theodor Codreanu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihail Gh. Cibotaru, Spiridon Vangheli, Arhip Cibotaru.

Teleucă, Victor. Improvizaţia nisipului : Aventura imaginaţiei. – Ch. : Ed. Universul, 2006. – 332 p. Volumul de poezii şi eseuri se deschide cu un studiu semnat de criticul literar Theodor Codreanu în care este dată o înaltă apreciere operei poetului, menţionând ultimele două scrieri apărute postum – „Ninge la o margine a existenţei” şi „Impovizaţia timpului” – drept cărţi de excepţie, care dau adevărata măsură a talentului poetului. Victor Teleucă e un mare poet dublat de un gânditor temeinic, veşnic bântuit de nisipurile mergătoare ale existenţei în căutarea drumului spre Fiinţă. Mai apreciază criticul literar această carte drept una profund originală, construită arhitectonic din pietrele urcate de Sisif pe vârful muntelui.

Teleucă, Victor. Nelinişti : [versuri]. – Ch. : Cartea Moldovei, 2006. – 272 p. Volumul include versuri scrise în diferite perioade de timp, reunite în capitole în ordinea cronologică a apariţiei: La ruptul apelor (1960) ; Nelinişti (1963); Din patru vânturi (1964); Insula cerbilor, Versuri (1966) ; Versuri (1970); Îmblânzirea focului (1971) ; Momentul inimii (1975) ; Încercarea de a nu muri (1980): Întoarcerea dramaticului eu (1983); Ciclul italian sau criza de timp (1987) ; Piramida singurătăţii (2000), Ninge la o margine de existenţă (2002).

Teleucă, Victor. Răsărit de Luceafăr. – Ch. : Universul, 2010. – 28 p. Scriitorul nu se află la primul text poetic închinat lui Eminescu. Un poem mai vechi, intitulat chiar Eminescu, a fost inclus în volumul Momentul inimii (1974). Poemul „Răsărit de Luceafăr”, de o forţă expresivă deosebită, se înscrie conform aprecierilor criticilor literari, printre cele mai frumoase opere inspirate de geniul eminescian, chiar dacă autorul a ezitat să-l încredinţeze tiparului timp de paisprezece ani de la data scrierii (1988). Intercalarea dimensiunilor eminesciene în picturile distinsului plastician Ion Daghi, reproduse în această ediţie, îi dau un farmec deosebit de plăcut pentru lectură şi meditaţie.

Teleucă, Victor. Car frumos cu patru boi. – Ch. : Universul, 2011. – 36 p. O altă limbă mai frumoasă nu-i – este titlul poeziei scrisă de poet în anul 1958 care se înscrie printre cele mai frumoase omagii aduse limbii materne. Limba, este memoria unei naţiuni care se respectă. În limbă stă Codicele comportamentului noţiunii de naţiune, caracterul reflexiv al gândirii ce specifică naţiunea la noţiuni existenţiale. Aceste afirmaţii ale poetului Victor Teleucă reprezintă chintesenţa eseului „Car frumos cu patru boi”, scris de autor în anul 1990, în care a reflectat unele amintiri despre discuţiile aprige asupra limbii române, întâmplate atât în anii 1960-64 , cât şi 1985-90.

În colecţiile bibliotecii „Ovidius” câteva ediţii despre viaţa şi activitatea poetului Victor Teleucă vin în ajutorul cititorului dornic de a-i contura şi recepta un portret fizic şi spiritual.

Victor Teleucă – un heraclitean transmodern. – Ch. : Ed. Universul, 2010. – 428 p. Volumul include cinci capitole în care se prezintă referinţe critice despre Victor Teleucă, medalioane, dedicaţii şi interviuri acordate de poet. Un alt capitol include eseurile şi medalioanele poetului, fiind urmat de un „Tabel cronologic” şi un capitol care ne redă „Viaţa poetului în imagini”. În volum găsim versuri dedicate poetului: „Lumină” de Arhip Ciubotaru, „Al doilea tu” de Serafim Belicov, „Cuvintele-cai” de Ion Anton, „Arestat de ciocârlii” de Traianus, „Sufletul. Silaba şi Sămânţa” de Agnesa Roşca, „Cântarea corului din strană” de Mihail Ion Cibotaru.
Cibotaru, Arhip. Pe timpul lui Teleucă : [roman-fapt]. – Ch. : Universul, 2010. – 480 p. În paginile acestui roman autorul, prieten încă din anii studenţiei cu Victor Teleucă, călătoreşte prin amintiri de-a lungul anilor, întorcându-se cu mai multe de jumătate de veac în urmă, pentru a ne vorbi despre ultima generaţie de visători romantici care au crezut cu fanatism că lumea poate fi schimbată spre bine prin forţa Cuvântului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s